duminică, 28 noiembrie 2010

"Curajul de a fi tu insuti"


Astazi, cu un ceai in mana, am inceput sa ma uit prin biblioteca. Chiar daca nu se compara cu cea de acasa, adica de la ai mei...mi-am dat seama ca am cateva carti de suflet, ale mele. Printre ele se numara si "Curajul de a fi tu insuti", a lui Jacques Salomé, pe care am cumparat-o exact acum trei ani, in demcebrie 2007. Stiu asta pentru ca am obiceiul sa scriu mereu pe prima pagina data si orasul in care "am gasit comoara"...de multe ori mi s-a intamplat sa cumpar carti in aeroport si astfel pastram o amintire de pret, pe langa multe altele...M-am apucat deci s-o rasfoiesc si m-am hotarat s-o recitesc. La inceput de tot, inainte de introducere, zice asa:

"Pentru fiecare dintre noi,
Fiecare cale de cautaure personala
Dispune de un loc in spatiul-timp din Univers.
Fiecare existenta are de jucat un rol
In marea coregrafie cosmica a istoriei omenirii.
Fiecare drum al vietii, intins intre cer si pamant,
Traseaza volute si arabescuri,
Tornade sau circumvolutiuni miscatoare,
Supus fiind aspiratiilor contradictorii
Intre ancorare sau inradacinare, elan sau zbor.
Ratacirile noastre oscileaza intre inaintare catre ceilalti,
Si retragere, intoarcere sau concentrare asupra sinelui.
Ne cautam prin salturi succesive,
Trei pasi inainte si uneori doi inapoi
Atunci cand nu trebuie sa facem un salt lateral.
Cautarea nesfarsita a ce e mai bun in sine se invarte
In enclava libertatii oferite fiecaruia
Intre datorie si credit, usurare si autonomie,
La limita dintre definit si nedefinit,
Dintre trecut si viitor,
Intre rasaritul si apusul fiecare fiinte."

Si ca de fiecare data atunci cand recitim o carte, simt ca voi gasi noi intelesuri, noi perspective, prin prisma unui om mai slefuit spiritual vorbind...

O noapte de vis!

joi, 25 noiembrie 2010

Quantum moment


Acu' mai bine de o luna mi-am dorit o schimbare, voiam altceva pentru mine, pentru sufletul meu. Am cerut-o cu atata insistenta in ganduri si in rugaciuni, cu atata indarjire, incat am avut parte de ea. N-am vrut nimic concret si am lasat lucrurile sa vina de la sine, ca de fiecare data in viata mea: n-am fortat mana nimanui, nici macar pe a mea. De fapt poate uneori...Gresesc. Mi-am fortat destinul, cu credinta in suflet. Si-am avut parte de atatea momente frumoase, incat uneori nici macar nu eram sigura ca le meritam si ma pedepseam singura, fara sa ma iubesc prea mult in momentele de suferinta. Cand am inceput sa ma iubesc si sa-mi dau seama ca pentru mine fac totul si ca toate, dar toate in lumea asta sunt ca niste planete care se aliniaza, ca la sfarsit sa ne dam seama ca era calea cea buna, am inteles. Si a fost bine si frumos, si m-am detasat usor usor de mine, cea pedepsita si care cerea iertare si m-am redescoperit un Om frumos si bun si care are multe de oferit. Si am atras in jurul meu oameni care gandesc la fel, respira la fel, iubesc la fel, oameni buni, oameni cu valori si cu credinta. Azi, ma simt implinita. Si mai mult, simt ca e doar un inceput...

marți, 23 noiembrie 2010

Blank


Astazi am multumit. Si multumesc in fiecare zi pentru ceea ce am - ca un monolog, seara, inainte de culcare. Tu stii deja, dar voiam sa stie si ceilalti. Si am satisfactia sufleteasca ca ai mei toti, cei dragi, sunt bine si ma bucur ca vad soarele in fiecare zi (Doamne, ce bucurie! si ce lucru mic si normal pare), ma bucur cand vin prieteni sa ma vada, imi place cand usa mea e mereu deschisa, asa ne-am obisnuit si acasa, la parinti, sa fie casa mereu plina si vesela.
Pana sa incep fraza asta, am avut un moment de blank absolut, adica totul s-a oprit in jur, n-am mai putut sa scriu nimic, nici sa gandesc, nici sa vad clar. Ce s-o fi intamplat, nu stiu. Mi-a venit in minte o persoana, am vazut intr-o fractiune de secunda camera mea de la Brasov, cu toate lumanarile si scoicile adunate din toata lumea, lumina difuza de la veioza in forma de piatra si oglinda pe care am facut un desen abstract intr-un moment de ... nu-i pot spune nebunie, nici alienare, mai mult dorinta de exprimare artistica, si toate lucrurile alea mici si aparent fara nici un fel de noima, care pentru mine, fiecare in parte, are o semnificatie, si bagajul aruncat intr-un colt undeva, parca uitat de vreme acolo, stiind ca urma sa vina si ziua de duminica, care parea asa departe la un moment dat. Toate astea, intr-o fractiune de secunda. Si cineva imi spune ca asa se intampla inaintea unui moment puternic, iti vezi viata intr-o clipa. Dar ce moment intens? Ca doar eu n-am avut nici accident de masina, nici n-am cazut de la etajul 13, nici nu m-a aruncat cineva in fata vreunui tren! Ce s-a intamplat de m-am deconectat complet de la realitate ? De parca cineva m-a luat frumos din pat, de unde sunt acum, de sub patura si m-a aruncat intr-un mare gol pe care cu totii il numim Timp si a ales exact momentul acela, inceputul de septembrie, duminica aceea...

marți, 16 noiembrie 2010

Relaxing Sounds - Zen




Lasati gandurile, lasati tot ceea ce faceti in momentul asta si ascultati...respirati adanc, zambind...

E exact starea pe care o am in momentul asta...si pentru ca nu poate fi descrisa prin cuvinte, impart cu voi zen atitudinea din seara asta prin muzica...

Iubire, voua.

duminică, 14 noiembrie 2010

Dans si pasiune.


Asa e cand nu dormi noaptea, vin gandurile peste tine! Da, da, alea multe si de departe...:)

Cine n-a vazut Dirty Dancing nu se pune! Tocmai ma uitam la niste videoclipuri cu scene din film si muzica pe fundal...she's like the wind, hungry eyes, time of my life - sunt cateva dintre melodiile care mi-au insotit noptile tarzii de acum multi ani de cand eram prin generala, liceu...ce mai, tinerete! Si vazand eu asa toata nebunia asta, amestecul de iubire, pasiune si dans mi-am adus aminte ca de vreo doi ani incoace tot zic ca reiau dansul - abandonat oficial acum ani buni, de cand mergeam eu cuminte si cu drag la Casa Armatei din Brasov si participam la concursuri in sala de marmura...ma rascolesc amintirile...Dar recunosc - intre inot, karate si dans, "sporturile" pe care le-am "practicat" copil fiind - dansul mi-a placut cel mai mult ! Si de altfel, a ramas o pasiune si astazi, dar necultivata. Eu cred, cu toata fiinta mea, ca prin dans ne putem exprima atat de bine, incat nu mai e nevoie de alte artificii, precum cuvintele. Asa ca de astazi, o sa trec gandul cu dansul pe lista de prioritati imaginara pe care o am in minte. Doar eu zic mereu ca nimic nu e intamplator! Si nu mi-o fi iesit filmul asta in drum, acum, spre dimineata, doar asa ca sa dorm eu mai bine! :) Si dansul de la sfarsit nu mi-o fi creat degeaba emotii si bucurie si sentimente de empatie si tot si tot!  

Mai ascult o data "She's like the wind", citesc putin si ma culc! Nu de alta, dar se apropie ora 5! 

O dimineata magica! 

joi, 11 noiembrie 2010

Colt. De paradis...

Noaptea si linistea care vine o data cu ea au devenit prietenii mei cei mai buni din ultima vreme. Calmul asta constant, faptul ca nu se mai aud voci, nici telefoane sunand, nici masini trecand pe strada...E momentul in care pot sa las doar o veioza aprinsa, sa intru pe "frecventa" de muzica care trebuie si sa stau. Sa citesc, sa scriu idei pe colturi de hartie si sa le recitesc a doua zi, sa inchid ochii si sa zambesc, sa-mi spun dorintele in gand, sa-mi imaginez locul ala magic, coltisorul meu de paradis, sa ma vad deja plantand primele rasaduri, sa merg sa ma plimb pe malul oceanului cu picioarele goale, sa nu-mi mai pese de nimic si totusi de toate cele care conteaza pe lumea asta, sa te aud cantand langa mine, sa fiu intr-o continua conexiune cu natura, cu tot ce are viata in jur. Sa lasam soarele sa intre in casa si-n sufletul nostru si sa ne trezeasca in fiecare dimineata cu un zambet larg. Sa dam mai departe iubire neconditionat si din iubire sa se nasca cel mai frumos cadou pe care natura ni-l poate da. Sa traiesc starea de fericire pura, stare pe care numai gandul ca existam in aceeasi lume si ca ne-am intalnit mi-o poate da. La fel de intens, la fel de puternic in fiecare zi. Beatitudine. 

"Nu vreau o casa mare si goala,

Prefere una mica si plina de iubire."

luni, 8 noiembrie 2010

Azi va fac un cadou...


...spiritual :) 

Plec de la premisa ca oamenii, dincolo de ceea ce le rezerva viata, sunt buni. Buni si intelepti. Undeva, acolo, mai aproape sau mai departe, mai devreme sau mai tarziu. Fiecare are un fel aparte de a exprima ceea ce simte.

Astazi sunt in fata calculatorului, a unui ecran mic si obositor si-mi dau seama ca as vrea sa fiu undeva afara, in aer liber. Am patru pereti reci in jur, mobila rece, un televizor care nu serveste la nimic, cateva plante care ma fac sa zambesc: in camera asta e putina viata. Dupa filmul pe care l-am vazut ieri si care este de fapt cadoul pentru voi toti, simt nevoia sa plec undeva departe. Visez la o cabana in munti, departe de oras. Daca se poate sa fie zapada, vin fiert si un semineu. Atat. Si sa stau acolo ore in sir, sa miroasa a lemn ars, sa se vada cerul roz pe fereastra cabanei si sa fie liniste. Nici macar mancare nu-mi trebuie...Vreau lucruri simple, nimic imposibil...dar azi nu, nu se poate. 

Despre cadou...trebuie vazut atent, simtit, revazut, resimtit, empatizat, zambit, stiut, atins...mai ales simtit...fiecare o sa descoperiti probabil filmul in alt fel , pentru ca depinde foarte mult de relatia pe care o avem cu noi insine si cu ceea ce ne inconjoara. Pe mine m-a facut zambesc. Pe altii poate o sa-i faca sa planga, sa aiba regrete, sa-si doreasca sa dea timpul inapoi sau din contra, sa profite de timpul ramas. O sa fie un moment de sinceritate, o sa fiti fata in fata cu voi insiva. Atat.

Plec acum, ma cheama visarea. 

PS: Uitasem ce e mai important..."The Shift - Ambition to meaning by Dr Wayne Dyer" 

luni, 1 noiembrie 2010

Eu, Venus si un vis din copilarie.


De cateva zile simt miros de iarna...nu stiu daca din cauza ca oamenii au inceput sa arda frunzele uscate, miros dupa care ma topesc de altfel - nici macar nu-mi dau seama exact la ce ma trimite cu gandul - sau pentru ca s-a racorit putin afara si seara, uneori, cand ies pe terasa, cerul e usor rozaliu, ca atunci cand urmeaza sa ninga. Sau pentru ca miroase a portocale in casa si pentru mine Craciunul miroase a portocale. Nu stiu, o fi vreun vis pierdut spre copilarie. 

Acum vreo cateva zile, simteam nevoia sa respir aer curat si sa visez cu ochii deschisi uitandu-ma spre cer...si am ramas afara vreo cateva minute bune; nu-mi era deloc frig, din contra, era atat de placut..cu toate ca suntem deja in noiembrie. Sweet november...

In seara asta am aprins un betigas parfumat, mirosul asta oriental ma duce cu gandul departe...la ceva ce inca n-am trait sau am trait in alta viata. Raspunsul, mai mult ca sigur, o sa vina cu timpul.

Astazi imi dau seama, nu stiu daca din cauza ca sunt gurvernata de Venus, zeita iubirii si a frumusetii, ca eu traiesc totul prin iubire, dar nu prin iubirea triviala, banala, ci prin Iubire la modul cel mai frumos, armonios...asta ma ghideaza in viata si prin Ea reusesc sa creez o concordanta intre mine si lume. Iubirea aduce cu ea pace, liniste, calm, seninatate. Ne face sa ne dorim sa fim mai buni, sa facem din nimic o creatie la modul cel mai inaltator si la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete. Ne arata calea spre sublim. Oricat m-as forta sa o las in urma, in starea ei cea mai pura, nu reusesc. Tocmai pentru ca ea ma ajuta sa merg mai departe. Iubirea nu inseamna mereu fericire, uneori se alieneaza, alteori e necugetata, dar ramane mereu o stare de multumire sufleteasca intensa si constanta. In timp si spatiu. Ca o calatorie, ca un vis...