miercuri, 30 noiembrie 2011

liniste. pace. Bine

Astazi la pranz m-am vazut cu Ralu. Ralu a mea. Timp de o ora si ceva am reusit sa ma deconectez si sa-mi regasesc zambetul (usor obosit, ce-i drept...). Cat de mult conteaza o imbratisare din partea unui prieten drag cum imi e ea! Intr-o zi i-am spus, la un ceai, ca nu-mi mai pot imagina viata fara ea. A zambit si mi-a spus "stii, m-am gandit. nici eu". Aproape aveam emotii si mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca o am in viata mea. Niciodata pana acum nu am avut o prietenie atat de ... completa.
Azi am pus iarasi tara la cale! Ne-am hotarat, ca orice ar fi, trebuie sa cautam in continuare sa facem ceea ce ne place. Pentru ca atunci, automat, atragem oamenii potriviti.
Am avut cateva zile ciudate, dar usor usor incep sa treaca. Atunci cand am planuri marete, umane, care imi hranesc sufletul din interior, incep sa capat speranta. Pregatim, cat de curand sper eu, o noua calatorie umana. Azi ne aminteam de Venezuela si ne gandeam ca e ciudat cum timp de o luna am avut starea asta de multumire sufleteasca constanta, fara nici un gand negativ, fara nici o framantare, fara nimic care sa ne umbreasca implinirea. Doar liniste. Doar pace. Doar Bine. E aproape ireal.
Problema mea e ca iau lucrurile personal. Adica ma consum la chestii mici si incerc sa vad care e partea mea de vina, ce am gresit, chiar daca uneori nu gresesc cu nimic. Iar latura asta umana nu vreau sa o pierd, nu vreau sa devin un robot insensibil printre atatia roboti. Nu vreau sa nu-mi pese. Vreau Altceva. Vreau liniste, vreau pace, vreau Bine.
Dar cum sa le impacam pe toate?

Cu totii suntem oameni si...

...uneori se aduna oboseala multa, nopti agitate, nesomn, nelinisti si vrem doar sa evadam ca sa ne putem regasi asa cum ne stim, plini de viata. 
Iar faptul ca n-o putem face aduce alte nelinisti si ganduri. Azi e zi din seria "azi nu."
Si-astept sa treaca.

marți, 29 noiembrie 2011

"Jurnalismul de unica folosinta"

Tudor Calin Zarojanu a scris un articol foarte bun pe dilemaveche.ro 
Va invit sa il cititi daca aveti cinci (hai zece!) minute libere! Merita! 

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Conventie, putina oboseala si un speech genial.

Zilele astea au fost si sunt inca foarte incarcate din multe puncte de vedere. Azi e ultima zi a Conventiei si scriu in direct de la Square. De fapt asta e partea cea mai misto atunci cand organizezi un eveniment, ca dupa multa munca reusesti sa vezi rezultatul si cand totul iese foarte bine sentimentul e genial ! Satisfactie garantata, in ciuda alergaturii, oboselii, cafelelor nenumarate, celor cateva ore de somn pe noapte...
Joi seara a avut loc Consiliul PSE (dar asta stiti deja) si cred ca au fost cele mai intense momente pe care le-am trait in ultima vreme. O sala intreaga s-a ridicat in picioare si a aplaudat timp de cateva minute dupa speech-ul de final a lui P. N. Rasmussen. Bey, omul astia stie cum sa zica, ce sa zica si mai ales cand sa zica. De la oameni ca el avem multe de invatat, dar a decis dupa 7 ani si jumatate sa lase locul altcuiva la presedintia PSE.
Puteti sa il vedeti aici si aici.

vineri, 25 noiembrie 2011

haios

Azi am citit un articol foarte haios pe "catavencii", special pentru femei(le)...proaspat casatorite :-)

"Sfaturi pentru tinerele proaspăt căsătorite
 
Nu îl trimite niciodată să cumpere „un kil de roşii“. Ce tre’ să cumpere el e „un kil de roşii nescofâlcite“. Repetă-i asta de câteva ori. Dacă vezi că are o privire uşor confuză, îmbracă-te repede în stewardesă şi arată-i următoarele: 1) diferenţa dintre o roşie scofâlcită şi una nescofâlcită; 2) linia galbenă către cea mai apropiată ieşire (cu tot cu bagaje), pe care va fi nevoit s-o urmărească, dacă nu cumpără ce trebuie. 
Fii întotdeauna pregătită cu o echipă de vânzări, gata să se pună în mişcare în orice secundă. Să ai tot: TIR-uri, şoferi, distribuitori, contabili, vânzători, birouri, firma gata înregistrată etc. E foarte posibil ca el să răspundă cu „Da“, atunci când băbuţa care-i vinde kilul de roşii nescofâlcite îl va întreba: „Completez până la şase tone, maică?“.
Nici la negociere nu e prea bun. Dacă-l trimiţi după un kil de castraveţi, s-ar putea să-ţi vină înapoi pe o targă, cu perfuzii, şi însoţit de un executor. Casa şi un rinichi i s-au cerut ca plată pentru castraveţi, casa şi un rinichi a dat. El nu se târguieşte, că-i e ruşine. 
Nu te entuziasma atunci când îţi vine de la piaţă cu un buchet de gladiole. Verifică mai întâi dacă pe lista lui nu figura şi cuvântul „leuştean“. Dacă da, nu-i sări de gât, lâudându-l pentru cât e de romantic. Gladiolele sunt pentru ciorbă, nu pentru tine. Tu trebuia să te măriţi cu unul care ştie cum arată leuşteanul. 
Apropo: ştiţi cum a ajuns Hercule să facă celebrele lui 12 munci? I-a zis nevastă-sa: „Te duci să omori cele mai groaznice bestii sau să-mi cumperi o rădăcină de pătrunjel şi una de păstârnac?“ şi el a ales."

joi, 24 noiembrie 2011

In direct

In direct de la PES Convention - @Square Bruxelles.
Azi dimineata m-am trezit la 6h30 fara alarma. Cam asta se intampla in general cand am ceva important a doua zi dis de dimineata...
In dupa amiaza aceasta va avea loc Consiliul la care se va decide, printre altele, cine va fi presedintele interimar PES.
Iar maine incepe nebunia.
Eu abia astept!

miercuri, 23 noiembrie 2011

Constatare.

De mai bine de o luna nu mi-am mai folosit laptopul. Nu neaparat pentru ca nu vreau, ci pentru ca am luat ceva virus. Si cum nu ma pricep deloc la partea asta "intunecata" a calculatoarelor, am lasat-o balta. Adica am pus frumos laptopul intr-un colt si l-am mai sters de praf din cand in cand ca pe o mobila veche si nefolositoare. "Problema" e ca nu am simtit o nevoie acuta de a-l folosi, din contra. Cand ajung acasa de la birou - unde oricum imi petrec timpul in fata unei masinarii - prefer sa ma ocup de una alta prin casa, sa stau la un ceai/vin cu prietenii sau sa citesc. E mult mai placut si mai odihnitor. Asta nu inseamna ca nu e util sau ca nu ar trebui sa gasesc o solutie ca sa remediez problema, dar fac o constatare care, recunosc, m-a uimit si pe mine in momentul revelator...poate incep sa imbatranesc.

marți, 22 noiembrie 2011

N-are cum sa nu-ti fie dor...

...de Brasov cand vezi fotografia asta ! 

Un oras misto de munte...care atunci cand e acoperit de zapada e si mai frumos!


Ca mergem in Bistro la un ceai cald (sau chiar vin fiert :) ) sau ca ne plimbam pe stradutele cu istorie din centrul vechi, ori ascultam un concert de orga la Biserica Neagra...e mereu de vis! 


Constitutia Romaniei...

...ce utopie frumoasa! Va invit sa o cititi chiar acum, daca aveti ceva timp liber. 
Daca nu aveti insa la dispozitie decat minute sau secunde, mergeti direct la titlul III, capitolul II, articolul 95...
To be or not to be..this is the question? 

Si ca sa mai destindem putin atmosfera, o imagine pe care ne-a trimis-o azi un coleg pe mail :-) 

luni, 21 noiembrie 2011

Demisia oficiala a lui Poul Nyrup Rasmussen

Astazi a fost anuntata oficial demisia presedintelui Partidului Socialist European, Poul Nyrup Rasmussen.
Ultimul eveniment in calitate de presedinte va fi "The Convention", la finalul saptamanii acesteia, unde vor exista cu siguranta cateva momente emotionante pentru noi toti.

PES Convention Promo Film

Julien, colegul nostru, a facut un filmulet foarte dragut pentru evenimentul nostru "The Convention" ! Daca sunteti in Bruxelles, haideti! Intrarea e libera si promitem sa fie misto ! ;)

vineri, 18 noiembrie 2011

Ce se mai intampla prin Brasov?

Azi dimineata cand am ajuns la birou, m-am intrebat oare ce se mai intampla prin orasul meu de suflet? Caci toata lumea se cam plange de la o vreme ca e un oras cam mort, lumea isi doreste evenimente...Asadar si prin urmare...
....din seria "chestii misto care se intampla prin Brasov" avem expozitia foto "Brasovul pedaleaza" 23 noiembrie - 13 decembrie la Ceai et Caetera. Deschiderea oficiala va avea loc pe 23 la ora 20h. Eu zic sa nu lipsiti, e un loc care mie mi se pare de poveste si de fiecare data cand mi-e pofta de un ceai bun, o turta dulce (din partea casei), o muzica buna in surdina si putina liniste acolo ma duc! :-) 
Si daca tot a venit vorba de muzica, Scoala Populara de Arte organizeaza un festival de muzica in perioada 12 - 13 decembrie. Daca va simtiti talentati, go for it!
Ah! Si sa nu uitam de "Zilele Jazz-ului Romanesc" - 25-27 noiembrie! 

miercuri, 16 noiembrie 2011

Jurnalul Annei Frank

"Seara, cînd stau culcată în pat şi-mi termin rugăciunea spunînd: Îţi mulţumesc pentru tot ce-i bun, drăguţ şi frumos, jubilez în sinea mea. Atunci mă gîndesc la „ce-i bun" în clandestinitate, la sănătatea mea şi la întreaga mea fiinţă, la ce are „drăguţ" Peter, la ce-i încă mic şi fragil şi căruia noi încă nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire, şi la „ce-i frumos", asta însemnînd lumea, natura şi frumuseţea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună.

Atunci nu mă gîndesc la toate nenorocirile, ci la frumuseţea încă prezentă. În asta constă în bună măsură diferenţa dintre mama şi mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: „Gîndeşte-te la toate nenorocirile din lume şi fii fericită că nu treci tu prin ele." Sfatul meu este: „Ieşi afară, mergi pe cîmp, în natură şi soare. Ieşi afară şi încearcă să regăseşti fericirea în tine. Gîndeşte-te la tot ce-i frumos în tine şi în jurul tău şi fii fericită!" 


Anne Frank, 7 martie 1944






Daca nu aveti nici un program maine la ora 17h00, va anunt ca se lanseaza prima versiune in limba romana a jurnalului Annei Frank la Godot Café Teatru. 

marți, 15 noiembrie 2011

Incotro?

Eu am o idee foarte clara despre credinta si inca sustin cu vehementa ca Totul porneste din interior, ca ceea ce numim cu totii dumnezeu suntem de fapt noi toti si tot ceea ce ne inconjoara, ca iubirea se naste din lucrurile bune si pozitive care ne fac fericiti, nu dintr-un "te iubesc" spus fortat si cu jumatate de gura, din contra. Relatia mea cu biserica e una neutra: mai merg din cand in cand, de cele mai multe ori cand nu e nimeni in ea, exact atunci cand simt, cu toate ca de cele mai multe ori eu Simt si fara sa fiu intr-un loc anume destinat rugaciunii. Putem sa fim noi cu noi in clipe de liniste si pace interioara oriunde in lumea asta, chiar nu avem nevoie de patru pereti si o multime de oameni !
Dupa ce am citit articolul asta si am citit/ascultat si stirea asta am simtit ca-mi creste tensiunea instantaneu. Si ma intreb acum ca orice om de rand oare Patriarhul Daniel stie ca se inchid spitale si scoli in Romania din cauza ca nu sunt destule fonduri? stie ca suntem tara cu cel mai mare numar de analfabeti din Europa? (vezi aici) Si chiar daca stie, oare ii pasa?

Mi se pare o mare bataie de joc ce se intampla si am impresia ca multi chiar ne iau de fraieri! Si e din ce in ce mai frustrant. E exact ca vorba aia "tara arde si baba se piaptana!" ...

Nu m-am putut abtine - fragment dintr-un articol intitulat: "200 de icoane cu touchscreen, comandate de BOR pentru Catedrala Manturii Neamului":

« Fiecare icoana va costa aproxiamtiv 10.000 de euro si va functiona cand e atinsa cu buzele, credinciosii fiind chiar incurajati sa pupe icoanele pentru a declansa rugaciunile potrivite fiecarui sfant.
« Incercam sa facem o aplicatie ca icoanele sa raspunda de fiecare data cand sunt sarutate, astfel incat credinciosii sa simta mai aproape prezenta divina », a precizat parintele Clementin, unul dintre sustinatorii ideii de modernizare a bisericilor romanesti.
Icoanele vor avea aplicatii pentru confesiuni, un buton special pentru Facebook, webcam, dar si optiunea de a schimba culorile sfintilor in functie de preferinta. »
Poate ca nu sunt eu intreaga la minte sau la suflet (vorba aia…) si poate unii dintre voi chiar simtiti o prezenta divina atunci cand « sarutati » o icoana de 10 000 de euro….

PS: am revenit cu o imagine care sa va incante privirile...

PPS: ...si cu un alt articol interesant legat de biserica si (de data asta) traditii...

luni, 14 noiembrie 2011

Despre Catalin. Catalin Ivan.



Saptamana trecuta m-am dus pana la biblioteca din Parlament si cand sa ies din cladire, pe cine vad? Pe Catalin! Care Catalin? Pai Catalin Ivan. M-am oprit sa il salut si sa vad ce mai face, cu el ai mereu sentimentul ca iti vezi un vechi prieten. Adica e relaxat, modest si cu o latura umana rar intalnita in randul oamenilor politici.
Stiu, poate multi nu ati auzit de el sau daca ati auzit probabil prea putin - in general in mass-media in Romania ajung exact mondenitatile, nicidecum informatiile importante referitoare la activitati pe care le au europarlamentarii nostri de valoare in cadrul Comisiilor din care fac parte - Catalin fiind unul dintre ei.

Pentru mine el e exact genul de om de care avem nevoie in politica romaneasca: e tanar, destept, implicat, isi doreste schimbare in bine si are charisma. E aproape de oameni si simti treaba asta din prima clipa in care faci cunostinta cu el. E asa cum ar trebui sa fie multi in sfera din care face parte.

Daca va intrebati ce m-a facut sa scriu despre el...ei bine, cred ca atitudinea lui. Ah, si faptul ca inainte de toate e un Om foarte misto !

Modele

Vineri a avut loc (nu, nu sfarsitul lumii asa cum credeti toti! nah ca ati scapat si de data asta!) evenimentul TEDxBucuresti. N-am fost acolo din pacate, cu toate ca mi-as fi dorit tare mult. Care a fost ideea? Pai cativa tineri care au facut ceva in viata asta au fost chemati sa-ti impartaseasca experienta. Pe unul dintre baietii de la Paramongols il cunosc personal si m-am simtit tare mandra sa il vad printre oamenii astia faini, cu toate ca stiam deja ce-i poate pielea. Salutari Paul aka omu' muntilor si hip hip hurray, you did it! Pe Florian si Laura ii citesc de cateva luni bune cu sufletul la gura, sunt omuletii astia doi (acum trei cu tot cu Sasha) care s-au decis sa traiasca in Brazilia intr-un eco-sat de vreo doi anisori asa (sau poate si mai mult...doamne ce repede trece timpul!) si sa lase timpul sa-si faca loc in viata lor, sa traiasca in aromonie, pace, natura... Vorba lui Blaga..."vesnicia s-a nascut la sat".
Iar astazi, dintr-un articol in altul, l-am descoperit pe Toma Coconea. Wow! Are 34 de ani, e din Petrosani si e nemuritor. Sau asa imi place sa cred, pentru ca atlfel nu-mi explic performantele lui. Participa, de exemplu, la una dintrele cele mai tari competitii de sport extrem: Red Bul X Alps - ce inseamna asta? Cine ajunge cel mai repede de la Salzburg pana la Monaco, adica mai mult de 800 km. E vorba despre o cursa printre ghetari, stanci...
Ei sunt, evident, o parte din Oamenii care si-au impartasit experientele de viata la TEDxBucuresti, dar merita apreciati. Ei sunt o parte din Modelele pe care ar trebui sa le avem zi de zi in minte. Ei fac lumea sa fie mai buna.

vineri, 11 noiembrie 2011

tema pentru acasa.



Acum ceva timp, am dat peste imaginea de mai jos:

La inceput e amuzant, dupa care devine trist. Dupa care te pune pe ganduri. Si iti dai seama ca nu a fost niciodata amuzant, a fost doar haz de necaz.

Acum, intrebarea mea e ... de ce se uita lumea la televizor pana la urma?
Informatiile le gasim online si avantajul e ca poti sa faci o sortare selectiva in functie de ceea ce te intereseaza.
Daca vrei sa vezi un film bun mergi la cinema sau cumperi un DVD sau il iei pur si simplu de pe net, daca legea (inca) te mai lasa - vezi legea HADOPI in Franta ha !

Iar daca vrei sa stii cine cu cine s-a mai cumplat, cine s-a mai prostituat, cine si-a mai pus silicon sau alte mondenitati de genu', n-o sa ti se para interesant postul asta si ma intreb de ce il citesti chiar acum.

Noi, ca oameni, suntem suma actiunilor noastre. Ceea ce facem si gandim si nu intotdeauna ceea ce spunem, e ceea ce suntem cu adevarat.

Voi, cand va priviti in oglinda, cine sunteti ?

miercuri, 9 noiembrie 2011

Decizii.

Azi mi-am dat seama cat de mult conteaza deciziile pe care le luam in viata. Punct.
Scenariul in cazul in care nu ma hotaram in 2006 sa plec la studii in Franta: nimic. Adica nimic interesant pe langa ce fac acum. Si culmea si mai mare e ca acum nu fac cine stie ce. Adica sunt intern la PES (Party of European Socialists), la Bruxelles si tocmai organizam PES Convention (avem si filmulet de prezentare sac!). Okey, cum nu ma stiti cu totii personal, tonul auto-ironic e de remarcat :) E foarte misto ce fac eu acum! Si cu siguranta (din pacate), n-as fi avut sansa asta in Romania. Evident, nu vorbesc aici numai de job, pozitie sau orice altceva mi se poate oferi. Vorbesc de calitatea vietii. De diminetile linistite in care ma trezesc cu zambetul pe buze si ii dau "neata' Ralucai, colega mea de apartament. De cafeaua pe care de cele mai multe ori o bem impreuna dimineata, lasand radioul sa mearga in surdina pe vreun post cu muzica veche, de oamenii cu care lucrez, oameni misto, respectuosi, prietenosi, profesionisti, implicati, oameni care nu vin aici doar pentru niste bani. De pauzele de la pranz care mi se par absolut normale si care in Romania am observat cu stupoare ca nu prea exista. Vorbesc de week-end-urile in care pot, daca vreau si ma organizez bine si din timp, sa plec in alt oras de "langa" - si langa am Amsterdam, Paris, Londra...sau chiar Lisabona, Madrid...vorbesc de evenimentele culturale de aici. Vorbesc de oamenii care zambesc pe strada, de politete, valori, principii si prioritati.

marți, 8 noiembrie 2011

miercuri, 2 noiembrie 2011

voi, Prietenii mei.


Ma pregatesc pentru un week-end la Amsterdam cu Maria. Abia astept! Nu stiu cum se face, dar in viata mea lucrurile se leaga asa de bine si de frumos in ultima vreme, incat imi tot pun tot felul de intrebari. De fapt e foarte simplu: schimbarile vin din interior, la fel si lucrurile bune. Uneori si soarele vine tot de acolo :)
Astazi citeam un blog si am gasit cateva cuvinte de'ale lui Ghandi: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi". Cat adevar in opt cuvinte...
Sunt zile, la fel ca astazi, in care merg pe strada si imi vine sa sar in sus de bucurie, de implinire. Ma uit la oamenii din jurul meu si in ultimii ani s-a facut o selectie atat de naturala: au ramas doar cei frumosi si langa ei s-au asezat oameni la fel de buni si de sinceri, oameni liberi si care iubesc viata prin fiecare celula, care sunt Iubire. Toti oamenii pe care astazi ii numesc Prieteni sunt pur si simplu geniali! Cu ei as merge pana la capatul lumii, as sta la povesti pana dimineata, n-as dormi doar ca sa le ascult povestile de viata de care sa ne amintim peste ani, as rade in hohote pana n-as mai putea respira si le-as oferi ce am eu mai bun.
Uneori, in diminetile racoroase in care merg spre birou, doar gandul ca ei exista imi face inima sa tresara!