luni, 31 august 2009

Iar e duminica. Iar ploua.

Azi am stat toata ziua in casa...a fost o duminica banala, in pijamale, lenesa, leguminoasa :) Nu prea mi-a placut, recunosc. A si plouat si probabil ca treaba asta mi-a dat o stare de non-salanta in raport cu lumea exterioara...in raport cu mine. Am facut lucrurile in reluare, m-am miscat cu lumina intunericului :) Oricum, nu mai vreau! Culmea e ca ieri a fost cald de tot si imi propusesem ca azi sa ma duc sa stau undeva la soare, uitata in natura, dat fiind faptul ca nu prea am apucat vara asta, nu stiu de ce, pentru ca timp am avut...:) 

Mai sunt cateva zile si plec. Inapoi in tara vitrega, a naibii ! :) Si ca in fiecare an mi se deruleaza asa, in fata ochilor, cam tot ce am facut vara asta, pe unde am fost, ce mi-a placut, ce m-a dezamagit si ce nu s-a schimbat deloc. Cum am ajuns m-am bucurat tare, pentru ca am apucat sa stau aproape doua zile cu Anuta mea, prietena mea de sufletel din copilarie, care fusese si ea in vacanta si urma sa se intoarca la Londra. Am stat aproape nedespartite, ca in vremurile bune, si-mi parea tare rau ca pleaca iar. Unele lucruri nu se schimba niciodata, prieteniile din copilarie de care avem grija raman mereu acolo undeva ca un obiect pretios pe care nu am vrea sa il pierdem niciodata. Pentru ca doare. De Ana mi-e dor mai mereu, vorbim rar, dar ne gandim des una la alta, o stim amandoua. Dupa plecarea ei, m-am gandit ce o sa fac eu doua luni acasa :) Credeti-ma ca timpul a trecut si n-am avut timp sa raspund la intrebare. 

De cand sunt plecata se intampla lucruri la care ma astept: prietenii raman tot mai putini, dar cei care raman stiu ca vor fi mereu Acolo. Mi-am dat si eu seama ca in relatiile cu ceilalti sunt mai putin dispusa sa fac compromisuri, uneori sunt lucruri peste care trec, alteori spun stop si o iau de la capat. Cand oamenii te ranesc voit nu mai e naivitate si nici inocenta, e rautate sau prostie. Una din doua. Si vorba aia, eu vin aici in vacanta, deci ca sa ma relaxez :) Undeva, deasupra multora, o am pe Cezara. Lucrurile se intampla intr-un mare fel, in mare parte cu un scop, in general, in viata. Ea e pur si simplu omul pentru care, in fiecare an, abia astept sa vin acasa (dupa ai mei parinti, frati, bien sûr). E exact genul de om cu care imi place sa petrec "some quality time" :) Fie ca fugim in Poiana mica ca sa stam cu ochii spre cer in dupa-amizele toride, fie ca vine sa stam la povesti si radem pana nu mai putem, sau ca mergem pe vreo terasa, ea stiu ca nu ma poate dezamagi si am ajuns la nivelul relatiei la care stim amandoua care sunt limitele. E rar. Stiu ca ii pot spune adevarul fara sa o jignesc, stie la fel de bine ca sinceritatea ei nu m-ar supara niciodata. Avem imaginatie bogata si o simpla idee ne poate face sa organizam un week-end de vis (666) :)) Abia asteptam sa-l cunoasca pe iubitul meu si lucrurile au iesit pana la urma cum am vrut si a venit sa ma vada in Romania in august :) A fost putin ciudat, pentru ca la noi nu sunt foarte multi negri si a resimtit chestia asta, din cauza ca lumea se uita curios la el. I-am zis ca nu o fac din rautate, mai mult din ignoranta si din faptul ca nu sunt obisnuiti :) Am plecat cu el spre mare, apoi am vrut sa mergem in Delta, dar din pacate la noi turismul sta foarte prost si erau vapoare destul de rar, noi ne asteptam sa fie macar in fiecare zi. Destinul ne-a dus la Braila :)) Ma distrez pentru ca el pronunta chiar asa, fara diacritice :) Am ramas acolo, era deja tarziu si cum condusesem numai eu, eram putin obosita. Ne-am cazat la cel mai comunist hotel ever "Traian" si mi-am promis ca e ultima data cand mai stau la hotel in orasul trist. Imi dau seama ca Brasovul e de vis pe langa muuuuuuuulte orase din tara. A doua zi am pornit spre Brasov, pe Siriu. Frumos. Din pacate, intr-o curba, un taran adormise pe trasura pe contrasens, si caii veneau vertiginos spre mine. A trebuit sa franez brusc si sa claxonez tare ca sa se sperie caii, dar si ca sa se trezeasca betivul ! De unde? Cred ca il deranjasem...Eu eram ok, din obisnuinta, dar Firmin s-a cam speriat si de atunci era mai atent decat mine la drum :) Oricum, Brasovul, mare oras, mare caracter! Am stat cateva zile, am fost pe la Bran, prin Poiana, prin centru' vechi. In ziua dinaintea plecarii au fugit spre Bucuresti. Seara, fratele din dotare ne inivitase la o seara in Gaia cu niste prieteni; langa masa noastra, Elena Basescu. A fost tare misto, nu faptul ca era ea langa, ci faptul ca au pus muzica buna, insa Firmin al meu nu prea era in largul lui. Dimineata avea avionul, asa ca nu am stat nici noi prea mult...Am plans la aeroport :) La sfarsit, nu prea-mi venea sa il las sa plece...Dar am trecut peste 'cause I'm a big girl! A fost un week-end bine meritat, a venit Cezara la Bucuresti si am iesit sambata prin oras, am fost la al nostru Starbucks - I'm a big fan !!! - si seara la ziua unei prietene, ne-a prins bine, am dansat iar pana dimineata :)) Duminica seara tarziu, dupa ce am mancat si am mai dat o tura la Starbucks :), am plecat spre Brasov. Am mai prins cateva zile calde de plaja dupa amiaza tarziu, iar vineri m-am hotarat, impreuna cu mama, sa mergem pe transfagarasan. Nu mai fusesem niciodata, asa ca aveam emotii si abia asteptam sa ajungem ! :) Asteptarile au meritat, pentru ca e un loc superb! M-as mai duce de inca 10 ori si tot nu m-as satura! O sa pun oricum cateva poze :) Am dormit acolo si ne-am intors sambata spre casa. Aer curat, privelisti ca-n povesti, munti unde te uiti cu ochii...Frumos. E duminica, ploua si aveam chef de scris.....uite unde erau alea doua luni...

miercuri, 26 august 2009

Foc

Arde in mine iubirea. N-am mai simtit-o de mult asa intens. E mai mult dor, decat iubire, mai mult pasiune, decat dorinta. N-au trecut decat cinci zile de cand nu te-am vazut si as vrea sa te strang in brate mai mult ca oricand...ceilalti nu sunt decat umbre pe langa tine. Ne mai desparte putin, dar eu te vreau acum. M-am obisnuit prost, m-ai obisnuit prost. N-am crezut niciodata ca prezenta ta poate sa ma doara, atunci cand nu esti aici. Ciudat, ciudat...

Acum cateva zile mi-a fost dat sa intalnesc un om care sa-mi schimbe viata intr-un mod anume, prin amalgamul de sentimente prin care m-a facut sa trec, de la plans la zambet de copil in cateva minute. Sunt oameni pe care Cineva ti scoate in cale, atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Inca nu stiu daca eu i-am fost scoasa in cale sau invers, dar intalnirea m-a marcat si as fi vrut sa cred ca a fost vis. 

Poate ar trebui sa dorm. 

miercuri, 8 iulie 2009

O zi, inca o zi...


Trec zilele, se intampla atatea, mor oameni, mor zei, se nasc altii, noi suntem inca aici. Cel mai mult conteaza ce lasam in urma noastra, mesajul pe care il transmitem prin ceea ce facem, faptul ca ne pasa de ceilalti. Ma tot bate gandul, de la o vreme, de cand sunt in Franta, sa plec in Africa pentru o perioada in scop umanitar; stiu ca pare o nebunie si inca nu am facut nici un demers in sensul acesta, dar imi doresc. La fel cum mi-as dori sa am si un copil si inainte sa adorm imi pun mana pe burta si zambesc si stiu ca intr-o zi o sa mi se intample un miracol si o pot da viata unui inger: e atat de ciudat si sunt convinsa ca numai e femeie poate simti treaba asta. Stiu ca nu sunt insarcinata, dar e ca si cand, daca mi s-ar intampla, e exact ceea ce mi-ar lipsi. Cred ca voi plange de bucurie si de frica si de iubire in acelasi timp...Nu stiu daca se plange de iubire, dar eu sigur o voi face. Si uneori stau si ma gandesc, daca nimic nu se va schimba, ca ingerul meu va avea doua culori in acelasi timp, isi va avea originile in doua istorii, doua culturi, doua feluri de a fi, doua feluri de a iubi, dar pana la urma unul singur: va face legatura intre doua lumi. Numai gandul la asta mi se pare maret, unic, special...

Oriunde ai fi acum, astept ziua in care vei veni in viata mea... 

luni, 22 iunie 2009

De vis!

M-am trezit pe la 6. Asa ca m-am gandit ca inainte sa plec la stagiu am timp destul sa fac o cafea, sa deschid larg usa de la terasa si sa stam la povesti...

Ma gandesc inca la week-end, la cat de repede a trecut si ce bine a fost! Si sambata si duminica, dupa ce am stat putin pe terasa la bronzat, am fost la piscina cu mama iubitului meu (in timp ce el era acasa si ne facea de mancare - rasfat, pentru ca nu se intampla atat de des). Mi-a prins bine, nu mai inotasem de mult! E putin paradoxal ce mi se intampla...daca la inceput ma duceam la mare si in februarie - macar ca sa o vad, caci era prea frig sa ma balacesc - acum am ajuns sa zic "poate in week-end"... Am marea la 10 minute si nu mai reusesc sa ajung la inalniri. Cu Brasov-ul e aceeasi poveste: stau la munte de cand ma stiu si nu s-au lipit de mine nici ski-ul, nici snowboard-ul...putin patinaj, dar nu se pune, asta cica nu e sport de iarna :)) Cel putin nu extrem ! Poate doar dupa mai multe pahare de vin fiert la activ :) 

In alta ordine de idei, ieri a fost "La fête de la musique": adica fiecare are dreptu' sa iasa in strada si sa-si exprime talentele muzicale...am facut o plimbare ca sa vedem si noi ce artisti in devenire se arata in Montpellier. Dragut. Insa era cam mare galagie. Hm, iar imi dau seama ca anii trec si eu imbatranesc :) La un moment dat, undeva ascuns, era un tip care prelua melodii Coldplay. Nu il vazuse nimeni, doar doi trei trecatori intamplator ajunsi acolo. Ca si noi de altfel. Am stat mai mult de jumatate de ora in fata lui, am cantat, am dansat, la un moment dat a inceput sa vina lume. Mi-a placut atat de mult, inca mai sper ca o sa ajung la concert la Paris pe 7 septembrie :) N-am luat inca bilete, nici nu stiu daca se mai gasesc...Vedem noi...de obicei destinul aranjeaza lucrurile cum trebuie. 

In cu totul alta ordine de idei...numar zilele, orele...in vreo trei saptamani o sa fiu acasa :) Aseara am vorbit cu Cezara si de fiecare data cand o aud la telefon imi dau seama cat de dor imi e de ea! Am putea sta ore in sir de vorba, daca nu ar trebui sa mai dormim din cand in cand, eventual sa avem o viata personala :))

Mai am doua saptamani de stagiu, intr-un fel imi pare rau, pentru ca ma obisnuisem. Am niste colegi deosebiti cu care ma inteleg foarte bine: avantajul este ca nu suntem foarte multi si am ajuns sa ne cunoastem destul de bine. O sa-mi fie dor, dar aveam nevoie de o mica pauza Acasa :) Si cum spuneam mai devreme...numar zilele...

O zi cu mult soare! 

PS: era sa uit...vineri mi-a facut Firmin surpriza si mi-a cumparat trandafiri :) Poza artistica cu florile si tabloul facut de mine :) 

joi, 18 iunie 2009

you, my friend...

Acum cateva minute m-a sunat Razvi, un foarte bun prieten, ca sa vada ce mai fac. Eram molesita de la caldura si oboseala, dar cand i-am auzit vocea mi-am revenit subit. Dintr-o data mi s-a facut dor de Brasov...

Imi dau seama ca locuiesc de aproape trei ani in Montpellier si pentru mine acasa a devenit "in vacanta". Cateodata uit, dar am oamenii mei care sa imi aminteasca treaba asta...:)

Am calculatorul in brate si sunt la cativa centimetri de fereastra larg deschisa...e 21:21...e inca lumina afara ca si cand ar fi dupa amiaza. E liniste si frumos. Dimineata, cand plec de acasa, bate un vant cald si miroase a mare, aerul e sarat. Uneori, in tramvai, zambesc fara motiv. Aici, oamenii, cand se dau jos din autobuz, isi iau "la revedere" de la sofer. Eu, cand ascult muzica mea de suflet, stiu ca mi-am gasit locul...

Am atate de spus si atat de putin timp...

PS: insist...mi-am amintit ca ieri, Stéphanie, colega cu mine la firma, a inceput sa-mi vorbeasca in romana doar ca sa-mi faca pe plac. Imi place la nebunie, pentru ca majoritatea cuvintelor le stalceste si are un aer de copil...

Mi-e dor de Alina care se intoarce abia miercuri. Te astept "acasa" :)

Parca incepe sa se intunece putin...

marți, 9 iunie 2009

Ce poate face un zambet...



Kaelyn si Keziah :) Nu sunt ai mei, dar sunt si eu un fel de matusica...pentru ca in cultura africana daca esti prieten apropiat cu familia, devii matusa, unchi :) Astia mici asa imi zic: Tatie Nicole :) Sunt doi copii atat de frumosi si expresivi incat i-as lua la mine acasa sau as face si eu unul :) Si nu cred ca sunt singura ! :)) Ca vorba aia...zambetul unui copil te face sa uiti de orice problema...:)

O seara faina :) 

sâmbătă, 6 iunie 2009

Funny. Not.

Voiam sa ma culc, dar mi-am amintit de o faza din tramvai. E semi-amuzanta, e un fel de rasu'-plansu', un fel de n-ar trebui sa fie, dar facem haz de necaz...Un tigan (e deja specie super cunoscuta pe frontul de vest si departe de a fi pe cale de disparitie daca tinem cont de viteza de reproducere). Pardon, "un rrom" trece pe langa mine cu un carton, pe care scria cu marker-ul "4 zanfan napa de travail et de mezon". Si mai zicea ca vrea bani, evident! Adevarul e ca m-am concentrat putin ca sa inteleg ce zicea el acolo, dar pe moment m-a bufnit rasu' (plansu')...Vorba aia, rromii astia sunt popoare migratoare, se adapteaza oriunde cand e vorba de cerut bani. Recunosc, mi-e cam rusine asa...NU! Mi-e foarte rusine ca trebuie sa suportam toate "tigania" asta, mizeria sociala, injosirea morala in fata oricarui obstacol atunci cand cineva aude cuvantul "Roman". Pentru ca astia suntem, ca fire umana: generalizam, avem stereotipuri, tipare clare. Din pacate. Si guess what ? Toata lumea ma intreaba ce fac parintii mei, isi spun ca trebuie sa fim foarte bogati in Romania...

Ehhh, n-au vazut ei masinile de pe Magheru'! 

Romania, din ce in ce mai putin a mea, din ce in ce mai mult a lor!...

Ma duc sa ma uit la un film si maine daca e frumos ma duc la plaja...pentru ca pot. 

vineri, 5 iunie 2009

Hot. Not.

Ce sa va zic? :)

Am inceput stagiul, e bine, imi place, dar ajung acasa pe la 19 si nu mai am chef decat sa fac un dus si sa ma intind pe canapea pana mi se face somn. De calculator nu mai vorbesc, stau toata ziua in fata lui, asa ca m-am cam saturat si de el :) Nu ma plang, din contra...

Probabil ca va fi totusi o perioada in care o sa scriu mai rar pe blog...

Somn usor.