Nu stiu altii cum sunt, dar eu...am ajuns acasa. De luni. Misto, entuziasmul ala de inceput. Sunt curioasa cat o sa tina. Deja ma cam plictisesc, mi-am dat seama ca de fapt in timp, oamenii incep sa aiba o viata a lor. Si ca tu, atunci cand ajungi de vreo doua ori pe an acasa, cam pierzi sirul intamplarilor. Si iti dai seama ca vii cu voie buna si dor si ceilalti au problemele lor si ii intelegi. Si asa trec zilele si te gandesti ca probabil e ultimul an in care o sa mai stai o luna acasa, pentru simplul fapt ca...o sa ai si tu o viata a ta. Altundeva. Probabil departe, pentru ca tie nu-ti place aici: oamenii sunt prosti si asta naste frustrari; si-uite asa devin si rai. Pentru ca orice ai face, dai mereu peste aceleasi fete (a se citi t cu sedila, imi pare rau, habar nu am cum sa pun diacriticele din romana), de care ti-e scarba deja, un fel de mafioti autohtoni sau hoti sau dealeri sau ... oameni de doi lei. Care se uita la tine de sus pana jos si zambesc tamp nestiind oricum sa poarta o conversatie normala. Ma rog, cocalarii astia nu m-ar enerva atat de tare, daca nu ar impanzi terasele si barurile si orice loc public normal!
Dar ati fost vreodata confruntati cu doamnele din spatele ghiseelor, alea stiti voi, platite de noi, adica bugetare? Pai ma trimite mama intr-o zi la Administratie Finantelor Publice cu niste declaratii (ma rog, habar n-am, recunosc! Contabilitatea nu e tocmai domeniul meu...). Si acolo m-au tot mutat la vreo trei cozi, pentru ca ele voiau sa inchida. Exact in fata mea. Dar nici te rog, nici merci, nimic. Pur si simplu auzeai "va preia colega". Colega insa cred ca tocmai baga un Solitaire, ca n-avea absolut nici un chef de munca! Si cand ziceai politicos "buna ziua", tipa o tanti "nu vedeti ca si ceilalti asteapta??" Pai tanti, tu aia cu multe clase, cand eu zic "buna ziua", tu raspunzi, ca asa te invata de mic. Dupa, daca esti ocupata cu altceva, imi zici politicos. Si eu te inteleg, si sunt un om rabdator si cu capul pe umeri si astept. Eu am avut noroc totusi. Un domn inaintea mea voia o cerere si vreo zece minute a tot tipat tanti aia la el, pana saracul, rusinat, si-a cerut scuze si a plecat. Dupa vreo ora de stat acolo mi-am dat seama ca ... le-as strange pe toate de gat si as fugi ! N-am putut, fizic vorbind, asa ca am plecat indignata si m-am gandit ca data viitoare sigur o sa il chem pe superior! Nu de alta, da' nu-mi place sa ma cert cu niste persoane incapabile sa-mi inteleaga argumentele, asa ca trec la planul B de fiecare data. Grrrrrrrrr !
Altfel, ma pregatesc sa ma vad cu o prietena veche. O sa avem multe de povestit, o sa trec cu vederea fauna orasului :))
O zi...calda! Ca am auzit ca a tot plouat in ultima vreme!
