Am chef azi...acum...

Nu-mi place sa vorbesc despre viitor, sa fantasmez despre viata mea in anii ce au sa vina.
Nu stiu daca e intotdeauna calea cea mai buna, dar mi se intampla de multe ori sa traiesc in trecut, sa resimt senzatii si uneori sentimente deja traite, sa ma intorc in timp si sa zic "da, acolo am fost", sa zambesc. Un simplu parfum sau chiar un iz ma fac sa ma gandesc la acea persoana care a fost acolo, candva. Iubesc sentimentele care ma inconjoara in momentele de solitudine si linsite, atunci cand ceva foarte profund isi face simtita prezenta. Un amalgam de culori si forme ma duc cu gandul spre un nou inceput, un vis imi poate tulbura intreaga zi, nu mai sunt eu...

Cand sunt acasa, imi place la nebunie sa pot "evada" in poiana noaptea si pe drum sa ascult muzica mea de suflet, muzica mea veche care ascunde multe amintiri si fara care nu as putea trai, sa privesc orasul de sus, sa ma opresc la belvedere si sa oftez, sa alerg prin zapada si sa ma uit spre cerul care imi pare atat de aproape dintr-o data, sa am impresia ca il pot atinge, sa vad mii de stele, sa fim doar noi, sa pot sa simt ca traiesc cu adevarat fara nici un alt artificiu, sa nu-mi pese de nimeni si de nimic, sa fiu libera pentru o secunda...nu mai e mult si de fiecare data cand ma gandesc la asta am fiori...ma reintorc ca sa retraiesc senzatii, ca sa fiu aproape de oamenii dragi mie, ca sa pot sa visez iar cu ochii deschisi, ca sa imi pot permite sa fiu nostalgica...

PS: tocmai ascult Nazareth - Love hurts...........................................inchid ochii si sunt deja pe drumul de poiana, cu inima mica cat un purice, cu un nod in gat..........merg mai departe.........e frumos............cerul e roz..................aproape ca ninge.................Love hurts..................

Souvenirs...souvenirs...:)

De ce dupa fiecare vacanta ramanem timp indelungat cu gustul dulceag al zilelor cu soare in care nu faceam nimic.. daruiam doar soarelui o parte din nuditatea noastra inocenta, ne stingeam setea cu cate un cocktail de fructe, ne stingeam trupurile cu apa sarata a marii, zambeam...si timpul trecea, parea transparent in fata adevaratelor provocari ale vietii. Aveam timp pentru noi, mai mult decat aveam nevoie, ne lasam purtate de valul fierbinte al serii...era magic! M-as mai intoarce de o mie de ori in timp, daca as putea sa retraiesc acele clipe...si nu pentru ca acum nu as fi fericita...e doar altfel, e cu totul altceva...
Well...fetelor! Recunosc! Nimic nu se compara cu o vacanta impreuna! Sau cu serile noastre in pijama cand nu facem nimic decat sa povestim pana dimineata din trecut si viitor, cu un pahar de vin in mana, nostalgice... :) O sa imi fie dor...adica imi e deja :)
Vestea cea buna e ca Sorina o sa isi faca masterul in Franta si a ajuns azi la Nice ! Si o sa ramana ceva timp...:) Ma bucur tare...abia astept sa merg sa o vad!
O seara buna !