:)

...2009 se arata unul linistit daca e sa ne luam dupa momentul in care ne aflam la cumpana dintre ani. La mine a fost primul an in care am facut "revelionul" in doi :) M-am intors mai repede in Franta special pentru asta, a fost frumos...a fost altfel :) Dar nu stiu daca as mai vrea :)) Sincer, sunt lucruri care mie imi lipsesc mult, cum ar fi prietenii cei mai apropiti in momentele de genul asta, spiritul de petrecere, galagia aia placuta care te face sa simti ca traiesti, te lasa sa te bucuri in voie... As fi vrut sa le pot imbina pe ambele: ei si el, dar din pacate nu s-a putut anul acesta :) Poate la anul...de fapt cine stie ce o sa se mai intample pana in 2010.....:)
Voiam sa va urez La Multi Ani!

Inapoi in tara vitrega...:)

Vorba vine tara vitrega...sa tot fie asa vitrega! De cand am ajuns parca ma simt mai bine. Pe langa faptul ca aici pana si timpul tine cu noi - e soare mai mereu - lumea este ceea ce eu numesc o lume normala (nu perfecta, nu cea mai buna...)
Povestea incepe altfel...am fost acasa doua luni asta vara, in cea mai mare parte in Brasov (slava Domnului, daca stateam si in Bucuresti pe caldurile alea o luam razna).
Orasul e de vis, e splendid, e din ce in ce mai frumos. Sunt flori peste pe unde te uiti, totul e ingrijit...dar nu stiu, nu vreau nici sa fiu critica, oamenii sunt insa din ce in ce mai jos, nu mai au nici un fel de valoare si valori, sunt stresati, frustrati de la cele mai mici detalii pana la ceea ce conteaza cu adevarat. Am impresia, dupa mai mult timp de stat in afara, ca Romania e o tara care a fost inventata ieri, unde asa - zisele "legi" au fost facute azi de cei care isi parcheaza R8-urile, Lambourghini-urile si Ferrari-urile in Dorobanti, de tinerii care isi permit fara scrupule sa intre pe plaja si sa calce cu masinile de teren oameni care nu fac altceva decat sa fie in concediu, la plaja, de cei care intra cu masinile in mare, afisandu-le langa iahturi, de "biznis menul" de cartier, impanzit de tatuaje, care te impiedica sa iti bei linistit cafeaua pe terasa, de vanzatoarea care are tupeul sa-mi spuna ca nu am dreptul sa-mi aleg produsul pe care vreau sa il Cumpar (nu-l cer de mila)...sunt atatea lucruri care ma scot din minti si ma fac sa vreau sa nu ma mai intorc ! Sentimentul e foarte ciudat, pentru ca ceea ce numesc "acasa" e din ce in ce mai trist!
Ca sa nu mai vorbesc de aeroporturi !!! Pentru ca din pacate ele ma intamapina de fiecare data cand ajung acasa. As prefera sa plec dintr-o autogara. De fapt nu. E acelasi lucru. Culmea e ca nu se face nimic. Niciodata.
Si dupa doua luni las totu' in urma si ma intorc in Franta. Montpellier. Soare, zambete, mirosul discret al marii...usor sarat. Ajung si imi dau seama ca mi-a expirat abonamentul de tramvai. Ma duc sa mi-l reinnoiesc. Stau doua minute la coada si un domn angajat al TaM-ului vine sa imi spuna ca daca nu trebuie sa imi fac abonament pentru prima oara sa ma duc la biroul alaturat, e mai putina lume...dupa care imi intinde o foaie pe care trebuie sa o completez...ahhh, nu tipa nimeni la mine ca nu stau la coada care trebuie, nu tipa nimeni la mine ca nu am cerut foaia cand trebuia si acum incurc pe toata lumea...nu tipa nimeni la mine ! Mda...normal...Dupa alte doua minute ma imprietenesc cu fata din spatele meu, care intamplator e la aceeasi facultate. Aflu ca e in intarziere, risca sa piarda un tren, deci o las in fata mea. Normal. Ajung la facultate, iau un rendez-vous pentru inscriere. 14:40, la 14:45 sunt deja in birou semnand ultimele acte, doamna de la biroul 213 e foarte relaxata, de treaba, chiar glumim la un moment dat, intelege ca pentru Cardul European de Asigurare o sa mai dureze ceva timp, dar cum mi-l trimite mama i-l aduc. Are incredere si imi da cartea de student provizorie, in cazul in care cineva o sa mi-o ceara. Imi zice ca ii place cum am iesit in poza. Normal. Dupa amiaza mergem la cumparaturi. Nimeni nu imi da cu cosul peste picioare, nimeni nu se uita urat atunci cand il atingi usor, ba mai mult oricine aici isi cere scuze pentru cel mai mic incident, chiar daca nu e el cel vinovat. Ma duc sa cantaresc fructele. Ma intampina un "buna ziua", un "multumesc", un "la revedere" si un zambet sincer. La casa la fel. Normal.
Traiesc intr-o tara in care oamenii se respecta intre ei, in care un zambet iti poate face ziua mai buna, in care un "buna ziua", un "multumesc" sunt lucruri care fac parte involuntar din cotidian, in care lumea e mai relaxata, mai civilizata, pentru ca asa e normal si nu imposibil.
Chiar simt ca mi s-a oferit o sansa...si pe bune, daca esti tanar si inca simti ca vrei sa schimbi ceva, cel mai bine e sa pleci pentru o perioada. Nu stiu, macar pentru studii, ca sa iti schimbi putin viziunea asupra a ceea ce inseamna "normal"... Incepem sa ne pierdem reperele...E mai ieftin decat in Romania (anul asta am platit apx 200€ pentru un an scolar), chiria e intre 300-500€...mancarea poate putin mai scumpa decat la noi, dar calitatea vietii e cu siguranta mai buna! Normal :)

Eu si fotbalu'..:)

ok, nu sunt o super microbista, da' recunosc ca atunci cand joaca Romania la Euro sau Mondiale (adica campionate mai importante)...ma dezlantui :))) tip, ma agit, imi bate inima mai tare...am emotii...e un sentiment unic.
chiar daca sunt in Franta de aproape doi ani si un prieten m-a intrebat cu cine tin :)) i-am raspuns scurt "Sa-i Fu à€!$ tem pe francezi" :))). replica urmatoare a fost funny "la propriu sau la figurat? avand in vedere faptu' ca tu esti acolo..." =))...
cred ca e si o chestie de orgoliu pana la urma...pentru ca pe aici inainte sa inceapa campionatu', francezii nu aveam o parerea prea bune despre noi, ziceau ca suntem cea mai slaba echipa din grupa, ca nu le e frica...si uite ca pana la urma cu putin noroc, Campionii Mondiali si Europeni ne vor spune "la revedere"! si chiar imi doresc din tot sulfetu' sa le dam peste nas...precum spuneam...chestie de orgoliu :)
deci "hai Romania'...mon pays :)))
v-am pupat!