Trec zilele, se intampla atatea, mor oameni, mor zei, se nasc altii, noi suntem inca aici. Cel mai mult conteaza ce lasam in urma noastra, mesajul pe care il transmitem prin ceea ce facem, faptul ca ne pasa de ceilalti. Ma tot bate gandul, de la o vreme, de cand sunt in Franta, sa plec in Africa pentru o perioada in scop umanitar; stiu ca pare o nebunie si inca nu am facut nici un demers in sensul acesta, dar imi doresc. La fel cum mi-as dori sa am si un copil si inainte sa adorm imi pun mana pe burta si zambesc si stiu ca intr-o zi o sa mi se intample un miracol si o pot da viata unui inger: e atat de ciudat si sunt convinsa ca numai e femeie poate simti treaba asta. Stiu ca nu sunt insarcinata, dar e ca si cand, daca mi s-ar intampla, e exact ceea ce mi-ar lipsi. Cred ca voi plange de bucurie si de frica si de iubire in acelasi timp...Nu stiu daca se plange de iubire, dar eu sigur o voi face. Si uneori stau si ma gandesc, daca nimic nu se va schimba, ca ingerul meu va avea doua culori in acelasi timp, isi va avea originile in doua istorii, doua culturi, doua feluri de a fi, doua feluri de a iubi, dar pana la urma unul singur: va face legatura intre doua lumi. Numai gandul la asta mi se pare maret, unic, special...
Oriunde ai fi acum, astept ziua in care vei veni in viata mea...
4 comentarii:
Foarte frumos.
Sincer îți doresc să ți se îndeplinească dorința, pentru că eu chiar cred că ai dreptate când spui că numai o femeie poate simți asta.
In fiecare zi ma gandesc la asta :) E un sentiment frumos, mai astept...vreau sa fiu sigura ca am gasit persoana care trebuie :)
Ok, am inteles ca e vacanta..da chiar asa sa nu mai scrii nimic nimic de atatea zile? Si eu pana beau cafeaua ce citesc :))
@Criss-ule, sper ca vezi ca am revenit in forta :))
Trimiteți un comentariu