vineri, 30 decembrie 2011

multumesc 2011.

Pentru ca asa-i sade bine omului - sa faca o retrospectiva a anului care tocmai a trecut...asadar si prin urmare - in 2011...
...m-am mutat la Bruxelles si dintr-un oras pe care nu-l iubeam deloc la inceput a ajuns sa fie un loc drag - pentru oamenii pe care ii am aici, acum, cu mine.


...am avut mult timp pentru mine, timp sa ma regasesc, sa ma redescopar, sa fiu Eu. si azi mi-e bine.
...am simtit inca de la inceput ca o sa fie un an al calatoriilor si am ajuns in sfarsit la Londra, la Amsterdam, la Madrid, la Brugge. anul care vine urmeaza sper alte destinatii...
...cineva acolo sus mi-a scos-o pe Raluca in drum ca sa ne implinim reciproc visurile marete si umane. e probabil unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care anul asta mi l-a facut si probabil ca o sa tina o viata :-)


...am invatat cate ceva despre politica la nivel european. si cu ocazia asta am reusit sa cunosc cativa oameni faini.
...mi-am implinit un vis - sa fac voluntariat. si anul m-a dus tocmai dincolo de Ocean, in Venezuela. a fost visul nostru si ni s-a implinit - cu siguranta cea mai frumoasa experiente umana de pana acum. asa ca anul asta n-o sa incetez nici o clipa sa visez :-)


...am invatat cateva cuvinte noi in spaniola: pelota, comer, marico...:-) ah, si am invatat ca sunt oameni care iubesc atat de sincer, incat uita de ego-uri si orgolii prostesti. din pacate nu-i putem iubi inapoi cu aceeasi intensitate si totul se pierde in timp si spatiu.
...mi-am petrecut o parte din vacanta de vara acasa, la Brasov - oras pe care, de altfel, il iubesc!
...l-am cunoscut pe Vali prin prietena mea, Maria si am aflat in aceeasi seara ca suntem vecini (nu chiar de scara!). au urmat zile frumoase si uneori seri tarzii de vara cu plimbari, pufuleti, belvedere, turnul alb cu ei doi. o echipa tare vesela :-)

...in aceeasi vara l-am cunoscut pe Silviu, acum iubitul Mariei - care mi-e tare tare drag. in ciudat varstei fragede, un baiat cu capul pe umeri si mai matur decat multi altii. azi e fratiorul meu mai mic spiritual. chiar daca ne stim de foarte putin timp, am impresia ca ne stim de o viata !


...mi-am cumparat o bicicleta asa cum am vrut de mult, pe sufletul meu: colorata, vesela, cu multe floricele si cosulet! am batut strazile Brasovului cu ea, am facut piata, m-a prins cea mai cumplita ploaie de vara si am rezistat amandoua eroic. ah, si cel mai important: mi-a dat voie sa beau o bere (...doua) si dupa m-a dus acasa ca un adevarat prieten. azi i se zice generic "mimitza".



...am fost mandra de al meu frate din nenumarate motive, dar cel mai tare m-am bucurat cand am auzit ca a fost de la Bucuresti la Brasov pe bicicleta.


...am fost nasa la cea mai funky nunta ever !



...am ajuns dupa nu mai stiu cati ani, la tara. acolo sta tata verile tarzii, a terminat casa si unde te uiti in jur e natura. si bine. si frumos. am stat o saptamana in septembrie si am avut impresia ca timpul a stat in loc. abia astept sa ma mai intorc!


...Alina, prietena mea draga - mi-a dat una dintre cele mai frumoase vesti de anul asta - va fi mamica :-) inca nu-mi vine sa cred, cand mi-a dat vestea cea buna aveam un mare nod in gat, emotii amestecate cu bucurie...


...mi-a fost drag de ai mei parinti si i-am vazut in ipostaze in care nu ii mai vazusem de mult. mi-am dat seama ca iubirea, cu varsta, are alte forme - uneori mai frumoase decat iubirile si pasiunea tineretii.
...am trait emotii puternice, am ras mult, am plans mult si mi-am amintit cat e de important e sa ii pretuim pe oamenii dragi, sa ne bucuram de ei cat inca mai sunt printre noi. am invatat sa fiu mai buna si mai sensibila si in acelasi timp mai puternica.

...am invatat inca o data ca nu e Craciun acela cu multe cadouri - Craciun e atunci cand viata insasi e un cadou. si-am multumit in gand pentru bucuria de a fi impreuna cu ai mei dragi.

(poza din 2008 - anul asta am fost in aceeasi echipa, din pacate am uitat sa facem portret de familie)

2011 a fost un an plin. 
Plin de bucurii, de tristeti, de ganduri bune, de schimbari, de emotii si momente frumoase alaturi de cei dragi. 






miercuri, 14 decembrie 2011

unii oameni.

Unii oameni sunt geniali ! Unii oameni chiar traiesc si profita de viata ! 
Revin la o idee pe care o am de mult si zic: pentru mine sa fii intr-o relatie, sa fii casatorit nu inseamna sa ti se ingusteze mintea, ci din contra inseamna sa fii liber sa profiti de viata. Nu prost inteles, ci pur si simplu cum fac ei. Si sunt dovada cea mai buna ca nimic nu e imposibil. 
Cand ma fac mare vreau si eu! Deocamdata profit de viata alaturi de prieteni si sper inca o data sa se apropie urmatoarea aventura ! :-) Daaaa, Ralu ? :-) 
Pana atunci va urez si voua sa va planificati viata dupa voia sufletului, sa va implicati in proiecte umane care sa va faca fericiti ...si sa zambiti mai des !:-) 


marți, 13 decembrie 2011

Tudor, cand am citit poezia de mai jos m-am gandit la tine.

Dar Tudor stie deja. 


"Dacă nu cer prea mult"

Marin Sorescu




- Ce-ai lua cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,

Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?


PS: de ce uneori tehnologia imi joaca feste, nu stiu...ca de exemplu randurile astea albe...

The Beatles - We Can Work It Out

Si...melodia zilei :-) Pe care am ascultat-o deja de cel putin zece ori....


luni, 12 decembrie 2011

O alta lume.

Iar am avut un week-end plin si frumos :) Si pentru asta, multumesc...

Ieri seara am fost la un concert de Craciun si mi s-a facut tare tare dor de casa. Si am mare noroc ca le am pe fete aici :) Dupa concert ne-am hotarat sa mergem la un vin fiert in centru si intamplator am descoperit un loc de poveste, un loc parca rupt din alta dimensiune, din alta lume. Am intrat pentru ca stiam ca ne asteapta cineva inauntru, altfel n-am fi indraznit. Privit din afara, locul arata ca un anticariat si cumva impresia asta ramane constanta: o data intrat te pierzi printre carti, tablouri, candelabre, discuri, colivii, ceasuri vechi...si lumina difuza. Toate de-a valma si parca toate ordonate. Bila neagra e ca nu au bauturi calde, de nici un fel. Recunosc ca am fost surprinsa, nu e loc mai bun in care - cu Edith Piaf pe fundal - sa savurezi un vin fiert sau un ceai cald...dar nimic nu e perfect :) 


Cand am iesit de acolo, aveam un sentiment ciudat. Iesisem parca dintr-o lume si intrasem in alta. Eram cu totii pe jumatate adormiti si pe jumatate entuziasti...Ne placuse la nebunie locul, dar ne cuprinsese o stare letargica neinteleasa... 
Ne-am hotarat sa trecem, in drumul spre casa, prin Grand-Place. Cand am ajuns eram ca un copil pierdut - jocuri de lumini, braduti impodobiti si muzica clasica. De vis! Le-am luat pe fete de mana si am inceput sa dansam. Lumea se uita la noi, noi la noi cu sufletul fericit. Ne-am invartit pana am ametit, ne-am oprit si-am inceput sa radem in hohote...pentru noi era un semn bun. Ne intorsesem din nou "in lume". 

vineri, 9 decembrie 2011

"Take me as I am"

La mansarda am doua ferestre mari prin care nu pot sa vad decat cerul. Asta mi se pare genial - nu masini, nu blocuri, nu case, nici oameni - doar cerul. Uneori e liniste, alteori merge radioul. Oricum ar fi, e perfect. 
Azi dimineata eram grabita sa plec la birou, am urcat sa-mi beau cafeaua - pe care de multe ori in ultima vreme o iau cu mine jos ca sa o "savurez" in timp ce ma machiez (daaa, iarna ma machiez - pentru ca altfel arat ca o leguma obosita :-) - neah, exagerez! dar iarna nu-i ca vara, stim cu toa(n)tele!) - asa ... si cum eram eu grabita, m-am uitat pentru o fractiune de secunda in sus si cerul era atat de senin si recunosc, m-am certat un pic in gand ca nici nu observasem...si m-am asezat frumos pe canapea, am inchis ochii si-am simtit mirosul puternic de cafea si totul in jur parca era mai frumos si pentru prima data m-am auzit spunand cu voce tare "Multumesc!" 
Si-am zambit privind in sus, am inceput sa rad singura, eram fericita. 
Si culmea...nu simt ca am pierdut cateva minute, din contra, simt ca m-am recastigat. Din nou.

Si pentru ca imi sunteti dragi:




Vine week-end-ul si de obicei in week-end nu deschid calculatorul, care btw - acum merge. 
Asa ca...acestea fiind spuse va urez un week-end cu mult soare la mansarda ! :-) 

joi, 8 decembrie 2011

sapte zile dupa intai decembrie.

Nu sunt o mare patrioata si de altfel de intai decembrie nu am simtit deloc nevoia sa ma bat cu pumnii in piept si sa strig peste tot "la multi ani, Romania!". N-am simtit. Punct. Si cand nu simt, nu fac. 

Singura chestie care m-a atins in ziua aia au fost niste fotografii din Apuseni pe care Oana, fosta colega de generala, le postase pe facebook. In clipa aia am simtit ca mi-e dor de Romania. De Romania mea. 









A propos de toata nebunia asta am gasit articolul lui Catalin Stefanescu  in Dilema Veche intitulat simplu "Cum sa fii vesel de Ziua Nationala".
 Preiau finalul, care mi s-a parut relativ haios...si relativ realist:

"Pe la pranz, se da dezlegare la stiri pozitive despre romani care au reusit si ne duc faima in lume. Un an intreg, embargoul nemilos al spiritului nostru autocritic scoate la iveala numai violuri, topoare in freza, arestari si eliberari, ridicari de poale-n cap, topenii strepezitoare, si romi care distrug stralucita noastra reputatie istorica. Ei bine, de 1 Decembrie e dezlegare la patriotism si la aprecierea valorilor acestei natii. Curge mierea cuvintelor in albii spalate cu lapte, superlativele danseaza in aurore boreale, dragostea noastra fata de compatrioti arunca lava pasiunii la altitudini ametitoare. O iubire deliranta rupe zagazurile plamanilor si inunda gurile uscate de cuvinte aspre. Romanii devin cei mai buni si mai inventivi, cei mai solidari si mai toleranti, cei mai harnici si cei mai onesti. Nea Cutare dintr-un catun fara curent electric e un geniu european, o tanti dintr-o comuna fara canalizare stie mai multe povesti decat Seherezada, un preot creste si educa o liota de copii pe care i-a adunat de pe te miri unde, iar vecinul rom, alintat cu drag, de-a lungul anului, cu numele de Tiganusu', e un cantaret extrem de talentat. Toate astea pana seara, cand incep filmele si editiile speciale ale emisiunilor de divertisment. Iar de pe 2 decembrie totul revine la normal. Nea Ala e un mos dus cu capu', aia cu povestile devine plictisitoare, popa ala cu copiii e neinteresant, iar tiganu' ala cu tupeu e doar un manelist. Mai bine sa revedem cateva imagini de la nunta anului. "Doamna Borcea, ce simtiti in acest moment si cat a costat rochia Miresei?" 

The End. 

marți, 6 decembrie 2011

Zambete.

Ana-Maria mi-a sugerat site-ul asta
E acolo undeva o fraza care mi-a ramas in minte..."Iti e cunoscut sentimentul acela atat de placut dupa ce pur si simplu ai zambit pe strada unui copil? Ai crede ca nu conteaza, dar nu te simti macar un pic mai bine daca cineva  iti zambeste din senin?

Azi mi-am amintit de "my positive message to the world" :-) 

Zambiti si - din cand in cand - multumiti pentru ceea ce aveti! :-) 

luni, 5 decembrie 2011

Decembrie - luna faptelor bune.

Am intrat deja in decembrie! Ufff...deja? Stiu, inca o data, timpul trece al naibii de repede! Parca ieri eram in Venezuela la soare si azi...hmmm ma pregatesc de vacanta de iarna. Daca as avea de ales.........(prietenii stiu ce as alege :-) ), dar cum nu prea am de ales...e ok si frigul (mai ales ca shhhh fie vorba intre noi, anul asta poate ma  incumet sa invat - cu adevarat - sa schiez...)

Multi dintre voi va ganditi probabil ca vine Craciunul. La Bruxelles e o nebunie de culori si beculete si braduti si vin fiert...si...stiti voi atmosfera :-) Si cand spunem Craciun in general ne gandim la cadouri pentru cei dragi, la papa bun si la atmosfera placuta de "acasa". Eu ma tot gandesc de cateva zile ce fapte bune sa fac. Pentru ca sunt constienta de faptul ca nu toti avem parte de bunatate, de caldura si de ganduri bune.
Anul trecut i-am ajutat pe niste prieteni sa duca hainute si jucarii unor copii mai putin norocosi...l-am avut pe Mos Craciun cu noi, am stat cu ei la povesti si unii dintre ei s-au bucurat atat de tare incat au ramas fara cuvinte.
Anul asta ajung in Romania pe 15 decembrie, adica destul de devreme ca sa ma pot implica in alt proiect de suflet. Daca vreunul dintre voi, cititorii mei, aveti un astfel de proiect si vreti si voi sa facem fapte bune impreuna, scrieti-mi! Si voi raspunde "prezent!"
Si nu uitati ca inainte de toate, o simpla prezenta in viata cuiva - chiar pentru cateva minute - poate inseamna cat o mie de jucarii...
:-)

joi, 1 decembrie 2011

Copil de soare

Atunci cand am nevoie de o atitudine pozitiva, gandul imi zboara departe, chiar daca trupul ramane tinutuit in fata unui calculator. 
Iar astazi, setea asta m-a dus pe blogul Laurei si a lui Florian. Si am citit cele mai frumoase doua mesaje de la niste parinti iubitori pentru copilul lor:

"Sasha, te iubesc!

Dragule, iti multumesc pentru ca existi, iti multumesc pentru ca m-ai ales tatal tau, pentru ca m-ai invatat sa fiu un parinte constient, pentru ca m-ai adus in Brazilia, pentru ca m-ai invatat sa-mi iubesc parintii, iti multumesc ca ma ajuti sa ma cunosc, sa ma redescopar si sa ma iubesc mai mult, ca imi arati cum se iubeste neconditionat, iti multumesc pentru ca m-ai invatat sa zambesc de dimineata, iti multumesc pentru toate cele pe care le invat de la tine in fiecare zi.

Iti multumesc, te iubesc!
La Multi ani!
Tatica"

"Ma inveti in fiecare zi sa iubesc, ma inveti in fiecare zi sa accept, sa am rabdare, sa ma iert si sa ma daruiesc cu totul. Ma inveti in fiecare zi sa servesc. Imi arati in fiecare zi bucuria, inocenta, dragalasenia si perfectiunea vietii, in simplitatea ei. Ma ajuti in fiecare zi sa ma cunosc mai adanc, mai profund. Ma transformi, pur si simplu, prin simpla ta prezenta. Si in fiecare zi ii provoci, pe mamica si tatica, la mai multa deschidere si unime, unul cu celalalt.
Uite, faci doi ani, si de ziua ta tot tu esti ala care ne faci atatea cadouri!
Te iubesc, copil de soare! Esti o minune in viata mea!
La multi ani!
Mamica"

Da, iubirea poate face minuni :-)