.: ianuarie 2010

miercuri, 20 ianuarie 2010

Me, myself and I

"Ma numesc Elena Nicoleta Sturzu, m-am nascut in Bucuresti, intr-o zi de mai. Am copilarit insa la Brasov si inca multumesc astrelor pentru sansa pe care mi-au dat-o. N-ar fi putut alege un oras mai bun. Sau ar trebui sa-i multumesc lui Ceausescu pentru treaba aia cu repartizarea? Inca am 24 de ani si abia astept sa trec de ei, prefer 25. 19 mai. Am niste parinti normali, o mama si un tata. Pentru ca sunt ai mei, sunt cei mai cei. Zici normali, pentru ca oamenii merg in directii dubioase in ultima vreme si incep sa legalizeze ceea ce n-ar trebui poate nici macar tolerat cu atata vehementa. Am un frate mai mare care nu canta la chitara si nici la pian , dar a fost in corul scolii generale si a facut o pasiune pentru muzica. De atunci canta. Stim cu totii ce, unde, cand. Nu-mi plac deloc sporturile de iarna, poate si din cauza ca am schiat o singura data in viata mea, si m-am dat o singura data cu placa. Prima experienta a fost devastatoare pentru psihicul meu, fratele mai mare de care ziceam mai devreme m-a dus pana in Postavaru si credea ca asa o sa invat. Gresit. De atunci am ramas marcata si cu atat mai bine, oricum pare costisitore treaba asta cu schiatu' si si-asa e criza. Pentru unii. Cu patinatu' stau ceva mai bine, m-am dat si cu rolele mult timp, in scoala generala si putin in liceu, dar ma plictiseste repede. Mi se pare stupid sa te invarti o ora jumate in cerc. Ba nu, mint! Au fost cateva dati cand nu m-am plictisit si asta pentru ca eram cu fratele (acelasi), si cum noi suntem spirite artistice, ne-am tot tinut de piruete si alte zvacuri pana am cazut amandoi si am dat cu fundu' de gheata. Dupa, ne-am mai potolit. Si treaba asta cu rolele, din liceu n-am mai avut timp, alte preocupari, invatatu' de exemplu! Era haios totusi, in fiecare seara ieseam la fantana pe Calea Bucuresti cu ditamai gasca de la bloc, si ne juleam genunchii. Da, era haios. Sau mergeam pana in Parcul Central, faceam vreo 20 de minute pana acolo, beam niste apa de la fantana publica si ne intorceam. A trecut si asta. Partea cea mai misto era vara. Dar ca sa vina vara, trebuia sa astepti trei anotimpuri ! Treceau prea greu, dupa parere mea. La noua ani (sau chiar mai putin) le-am facut o surpriza alor mei si cand au ajuns acasa pregatisem ciulama de ciuperci. De atunci am facut o pauza de mai mult de zece ani, pana sa ma reapuc de gatit. Cand eram la Bucuresti, in cei doi ani gloriosi de facultate facuti acolo, aveam alte optiuni, paine prajita cu almette, sandwich-uri calde sau ieseam sa mananc undeva. De fapt asta era cel mai la indemana. Celelalte doua optiuni existau datorita unui exces de lene si in concluzie stat acasa sau unui timp ploios. Nu stiam sa fac nici macar omleta, ca sa nu vorbim de paste sau alte delicatese. Pur si simplu nu-mi placea. Ma intreb cat mai place acum. Cred ca si lucrurile astea vin de la sine la un moment dat. Sunt intr-o relatie de 3 ani, 13 zile si probabil cateva ore. Anu' asta am sarbatorit la cinema si am vazut Avatar. M-am indragostit. Credeam ca o sa adorm pentru ca filmul dura trei ore. Dar am stat cu ochii tinta la ecran, mai ales ca aveam si niste ochelari 3D, care (adevaru' e) m-ar cam fi incomodat sa dorm. Era iar sa plang, noroc ca m-am abtinut, nu voiam sa aburesc lentilele. Misto filmu', merita vazut, in 3D! Imi dau seama ca am devenit o plangacioasa, daca imi spune cineva ceva trist am un nod in gat si lacrimi in ochi, adica ceva care chiar sa ma atinga, daca ma uit la un film mai siropos si dramatic in acelasi timp, iar ma apuca plansu', daca ma prinde cineva intr-o pasa proasta si imi face un repros, surpriza, plang. O fi ok? N-o fi, da' ce sa fac? Ca doar chestiile de feeling chiar nu le poti controla! Cred ca seman cu mama. Si asta m-ar bucura, intr-un fel. Mama e un om prea bun. Ea vorbeste cu oricine si ajuta pe oricine. Are o prietena de 92 de ani, noi ii zicem "bunica", chiar a devenit bunica familiei. Vorba aia, daca nu ai un batran cumpara-ti unul. Noi n-am cumparat-o, dar o ajutam cum putem. Vorba lu' mama, atunci cand ajuti pe cineva din suflet, n-are cum sa nu se intoarca la tine binele facut. Si mereu a avut dreptate. Nici macar nu stiu cum s-au cunoscut, dar uneori oamenii iti ies in cale si atunci simti ce ai de facut, lucrurile vin de la sine. In fiecare seara ma gandesc ca trebuie sa ma culc mai devreme si nu reusesc decat foarte rar. Oricat de devreme m-as trezi."

marți, 19 ianuarie 2010

Un fel de imaginatie bogata si bolnava.

Nu scriu de fapt pentru nimeni. Mai mult pentru mine. Asa-mi place mie. Prind cate un moment de liniste, sting tot in jurul meu, lumina, televizorul si pun o muzica buna. Dupa care ma uit in mine, caut bine si ma regasesc. Daca inchid ochii se face intuneric si nu vad decat o sclipire dubioasa, care inca nu stiu ce e. As bea un vin, doua, trei, cum tu te-ai mai intoarce o data, de doua ori, de trei, doar ca sa ma vezi zambind. "Ce prostie si treaba asta"...zici iar si te ridici de la masa. Habar n-am despre ce vorbesti, cateodata imi dau seama ca te aud, dar nici macar nu-mi pasa ce spui. Nu pentru ca nu m-ar interesa, ci pentru ca gandul meu e prea departe, intr-o lume pe care nici eu nu am cunoscut-o inca. Probabil asta e cauza framantarilor dese, noptilor pierdute, viselor ratacite. "Tu stiai ca simturile se completaza"? Pai cum asa? "Pai uite asa, daca inchizi ochii, auzi mai bine" Hai mah lasa-ma cu prostiile la ora asta! Pai si daca nu mai respir, poti sa ma concentrez atat de tare incat sa dau zoom ? "Nu ca tu esti tacanita tare si orice discutie o ia pe aratura" Pai tocmai, ti-am dat un exemplu. Poate e putin dus la extrem, dar ce mai conteaza cand tu ai oricum altceva de facut? Daca tot esti asa destept, cand crezi tu ca ne pierdem interestul ? "Depinde ce interes" Nu stiu, pentru ceva drag, ceva ce am iubit, pentru emotii...nu, asta niciodata. Cred ca nici pentru pasiune. De fapt ne pierdem interesul pentru oameni, uneori, atunci cand vrem sa fim singuri. Dar cand revenim, revin si pasiunea, si emotiile, si foamea, si seceta, si setea, si tot ! "Mai bine du-te si te culca" Iar ma faci nebuna. "N-am zis niciodata nebuna, stii ce-i aia nebunia? Ia fugi si cauta in DEX" Stii ca nu-mi place cand faci misto de mine, da' da-mi totusi dictionaru' ca sa ne distram un pic. Ia uite ce zic astia, nebunie egal Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. Adica n-ajungea ca eram nebuna, acum sunt si dementa si alienata. Un trio de vis ! "Sunt sinonime, tacanito" Pai da ma, dar cand le spui asa, parca nu sunt chiar sinonime-sinonime. "Hai, inchide dictionaru' si baga-te-n pat. Termin ce am de facut si vin si eu acum" Nu ca tu ma pacalesti ! Ia uite ce mai zic astia la nebunie, in Moldova se zice sălteală, fac pariu ca habar n-aveai ! "Mai esti inca aici?" Nu, ma duc acum (cascand), chiar incepe sa-mi fie somn si imi propusesem sa si citesc ceva inainte sa dorm. Te astept totusi si pe tine.