"A fost o vremea..."

...in care imi placea Bucurestiul. Am locuit doi ani acolo, am impresia ca au trecut ceva ani de atunci. Nu stiu de ce si nici nu am cautat explicatii prea profunde, dar nu prea mai suport capitala, chiar daca de acolo imi trag originile. Ma rog, nu cred ca e foarte relevant! Oricum am crescut la munte :) In Bucuresti era frumos la inceput, oameni noi, petreceri...dar toate isi pierd stralucirea la un moment dat, eu am mai crescut si uite cum...
...In ultima vreme, cand ajung acasa, inca de pe aeroport ma gandesc cum sa fac mai repede sa fug la Brasov! Orasul asta.....e atat de frumos atunci cand am timp sa il redescompar...Abia astept sa beau o sangria in Bistro, o cioco' calda in Festival, sa ma plimb pe sub Tampa si in Poiana, sa stau sa privesc cerul inalt, sa incep sa plang fara motiv, poate de fericire...sa o sun pe Cez si sa ii zic sa coboare, ea sa intarzie, eu sa pun "Paroles, paroles" a lui Edith Piaff, ea sa faca misto de mine, eu sa dau la maxim, sa incep sa cant..."Bine! Schimbam CD-ul!" :)), sa mergem la chioscul de langa scoala 5, sa cumparam pufuleti si Cola la 5am, dupa ce ne-am dat seama ce naspa era in club, ca e aceeasi lume si ca toti se imbata pana nu mai pot si se prefac ca se distreaza cu banii pe care i-au facut peste noapte, cu domnisoarele de companie carora in club li se zice "pisi" sau "iubi", ca putim a fum de tigara (ahhh ce naspa ca in Romania inca nu e legea impotriva fumatului in locurile publice...URAT! - acum ma urasc toti fumatorii) :)), ca..ca...ca...ca oricum era tarziu si se inchidea imediat :)) Sa dorm la ea si sa stam la povesti pana la 7-8 a.m. cand se face lumina, sa lasam jaluzelele ca sa putem sa motaim si noi putin si sa adormim vorbind, sa ne trezim tarziuuu ca amandoua suntem puturoase :))...sa fug acasa ca sa vad ce fac ai mei, Piti si Poufi si seara sa o luam de la capat, cu plimbari nocturne si cartofi prajiti la Mc' cu inghetata de vanilie cu caramel, sa ne bucuram din orice doar pentru ca suntem impreuna...sa facem planuri pentru la vara cu excursii exotice si baieti bine :)) si sa ne fie bine :)) As vrea toate astea acum, dar stiu ca nu mai e mult pana "tzzzzzzzzzrrrrrrrrrrrrrrrr"..."Ce faci Pouff?"..."Bine tu...".......:)) si uite asa o luam de la capat cu o alta seara de-a noastra :))
PS: Cez nu e iubita mea :)) doar ca e o prietena de suflet, una dintre cele mai speciale persoane din viata mea, cu care stiu ca nu m-as plictisi niciodata, un om care iti poate fi alaturi mereu :) vorba aia..."si la bine, si la greu" :))
Cez, merci :)

La Multi Ani, mie ! :)

Voiam doar sa multumesc tuturor prietenilor care si-au amintit ca azi e ziua mea de nume :) E o zi ca oricare alta pentru voi, o zi speciala pentru mine si am simtit-o datorita voua...
In fiecare an mi se intampla o chestie ciudata...ma gandesc la cine o sa isi aminteasca de mine...evident, familia e pe locul numarul 1 (saracii, nu au cum sa uite! Firfi, faci deja parte din familie :)), apoi vin prietenii cei mai apropiati la care te gandesti ca nu au cum sa uite...cu toate astea cateodata se intampla :)...si nu in ultimul rand vin cunostintele, oamenii cu care interactionezi din cand in cand, unii iti sunt dragi, pe unii ti-ai dori sa ii poti cunoaste mai bine, unii sunt doar trecatori in viata ta...cu toate astea o parte din ei "se apropie" de tine si iti ureaza si ei toate cele bune. Ei sunt deseori surpriza pentru mine, in sensul in care mi se intampla sa primesc mesaje sau telefoane de la oameni de care nu mai stiam nimic de ani buni, ale caror numere de telefon nu le mai aveam sau nu le-am avut niciodata si care...au reaparut in viata mea :) Azi am primit vesti minunate de la ei, oamenii care nu m-au uitat nici anul acesta!
Multumesc :)

PS: Si nu in ultimul rand 'La Multi Ani' Nicoleta! Nicolae! Nicolai !...

Am chef azi...acum...

Nu-mi place sa vorbesc despre viitor, sa fantasmez despre viata mea in anii ce au sa vina.
Nu stiu daca e intotdeauna calea cea mai buna, dar mi se intampla de multe ori sa traiesc in trecut, sa resimt senzatii si uneori sentimente deja traite, sa ma intorc in timp si sa zic "da, acolo am fost", sa zambesc. Un simplu parfum sau chiar un iz ma fac sa ma gandesc la acea persoana care a fost acolo, candva. Iubesc sentimentele care ma inconjoara in momentele de solitudine si linsite, atunci cand ceva foarte profund isi face simtita prezenta. Un amalgam de culori si forme ma duc cu gandul spre un nou inceput, un vis imi poate tulbura intreaga zi, nu mai sunt eu...

Cand sunt acasa, imi place la nebunie sa pot "evada" in poiana noaptea si pe drum sa ascult muzica mea de suflet, muzica mea veche care ascunde multe amintiri si fara care nu as putea trai, sa privesc orasul de sus, sa ma opresc la belvedere si sa oftez, sa alerg prin zapada si sa ma uit spre cerul care imi pare atat de aproape dintr-o data, sa am impresia ca il pot atinge, sa vad mii de stele, sa fim doar noi, sa pot sa simt ca traiesc cu adevarat fara nici un alt artificiu, sa nu-mi pese de nimeni si de nimic, sa fiu libera pentru o secunda...nu mai e mult si de fiecare data cand ma gandesc la asta am fiori...ma reintorc ca sa retraiesc senzatii, ca sa fiu aproape de oamenii dragi mie, ca sa pot sa visez iar cu ochii deschisi, ca sa imi pot permite sa fiu nostalgica...

PS: tocmai ascult Nazareth - Love hurts...........................................inchid ochii si sunt deja pe drumul de poiana, cu inima mica cat un purice, cu un nod in gat..........merg mai departe.........e frumos............cerul e roz..................aproape ca ninge.................Love hurts..................

Amy Macdonald - This Is The Life

tocmai lucrez penru ultima parte din Memoriu si obsesia zilei esteeeeeeeeee...."This is the life" :)) imi place mult, ma antreneaza...