Speechless - Michael Jackson

Your death simply leaves us speechless ........

De vis!

M-am trezit pe la 6. Asa ca m-am gandit ca inainte sa plec la stagiu am timp destul sa fac o cafea, sa deschid larg usa de la terasa si sa stam la povesti...

Ma gandesc inca la week-end, la cat de repede a trecut si ce bine a fost! Si sambata si duminica, dupa ce am stat putin pe terasa la bronzat, am fost la piscina cu mama iubitului meu (in timp ce el era acasa si ne facea de mancare - rasfat, pentru ca nu se intampla atat de des). Mi-a prins bine, nu mai inotasem de mult! E putin paradoxal ce mi se intampla...daca la inceput ma duceam la mare si in februarie - macar ca sa o vad, caci era prea frig sa ma balacesc - acum am ajuns sa zic "poate in week-end"... Am marea la 10 minute si nu mai reusesc sa ajung la inalniri. Cu Brasov-ul e aceeasi poveste: stau la munte de cand ma stiu si nu s-au lipit de mine nici ski-ul, nici snowboard-ul...putin patinaj, dar nu se pune, asta cica nu e sport de iarna :)) Cel putin nu extrem ! Poate doar dupa mai multe pahare de vin fiert la activ :) 

In alta ordine de idei, ieri a fost "La fête de la musique": adica fiecare are dreptu' sa iasa in strada si sa-si exprime talentele muzicale...am facut o plimbare ca sa vedem si noi ce artisti in devenire se arata in Montpellier. Dragut. Insa era cam mare galagie. Hm, iar imi dau seama ca anii trec si eu imbatranesc :) La un moment dat, undeva ascuns, era un tip care prelua melodii Coldplay. Nu il vazuse nimeni, doar doi trei trecatori intamplator ajunsi acolo. Ca si noi de altfel. Am stat mai mult de jumatate de ora in fata lui, am cantat, am dansat, la un moment dat a inceput sa vina lume. Mi-a placut atat de mult, inca mai sper ca o sa ajung la concert la Paris pe 7 septembrie :) N-am luat inca bilete, nici nu stiu daca se mai gasesc...Vedem noi...de obicei destinul aranjeaza lucrurile cum trebuie. 

In cu totul alta ordine de idei...numar zilele, orele...in vreo trei saptamani o sa fiu acasa :) Aseara am vorbit cu Cezara si de fiecare data cand o aud la telefon imi dau seama cat de dor imi e de ea! Am putea sta ore in sir de vorba, daca nu ar trebui sa mai dormim din cand in cand, eventual sa avem o viata personala :))

Mai am doua saptamani de stagiu, intr-un fel imi pare rau, pentru ca ma obisnuisem. Am niste colegi deosebiti cu care ma inteleg foarte bine: avantajul este ca nu suntem foarte multi si am ajuns sa ne cunoastem destul de bine. O sa-mi fie dor, dar aveam nevoie de o mica pauza Acasa :) Si cum spuneam mai devreme...numar zilele...

O zi cu mult soare! 

PS: era sa uit...vineri mi-a facut Firmin surpriza si mi-a cumparat trandafiri :) Poza artistica cu florile si tabloul facut de mine :) 

you, my friend...

Acum cateva minute m-a sunat Razvi, un foarte bun prieten, ca sa vada ce mai fac. Eram molesita de la caldura si oboseala, dar cand i-am auzit vocea mi-am revenit subit. Dintr-o data mi s-a facut dor de Brasov...

Imi dau seama ca locuiesc de aproape trei ani in Montpellier si pentru mine acasa a devenit "in vacanta". Cateodata uit, dar am oamenii mei care sa imi aminteasca treaba asta...:)

Am calculatorul in brate si sunt la cativa centimetri de fereastra larg deschisa...e 21:21...e inca lumina afara ca si cand ar fi dupa amiaza. E liniste si frumos. Dimineata, cand plec de acasa, bate un vant cald si miroase a mare, aerul e sarat. Uneori, in tramvai, zambesc fara motiv. Aici, oamenii, cand se dau jos din autobuz, isi iau "la revedere" de la sofer. Eu, cand ascult muzica mea de suflet, stiu ca mi-am gasit locul...

Am atate de spus si atat de putin timp...

PS: insist...mi-am amintit ca ieri, Stéphanie, colega cu mine la firma, a inceput sa-mi vorbeasca in romana doar ca sa-mi faca pe plac. Imi place la nebunie, pentru ca majoritatea cuvintelor le stalceste si are un aer de copil...

Mi-e dor de Alina care se intoarce abia miercuri. Te astept "acasa" :)

Parca incepe sa se intunece putin...

Ce poate face un zambet...

Kaelyn si Keziah :) Nu sunt ai mei, dar sunt si eu un fel de matusica...pentru ca in cultura africana daca esti prieten apropiat cu familia, devii matusa, unchi :) Astia mici asa imi zic: Tatie Nicole :) Sunt doi copii atat de frumosi si expresivi incat i-as lua la mine acasa sau as face si eu unul :) Si nu cred ca sunt singura ! :)) Ca vorba aia...zambetul unui copil te face sa uiti de orice problema...:)

O seara faina :) 

Funny. Not.

Voiam sa ma culc, dar mi-am amintit de o faza din tramvai. E semi-amuzanta, e un fel de rasu'-plansu', un fel de n-ar trebui sa fie, dar facem haz de necaz...Un tigan (e deja specie super cunoscuta pe frontul de vest si departe de a fi pe cale de disparitie daca tinem cont de viteza de reproducere). Pardon, "un rrom" trece pe langa mine cu un carton, pe care scria cu marker-ul "4 zanfan napa de travail et de mezon". Si mai zicea ca vrea bani, evident! Adevarul e ca m-am concentrat putin ca sa inteleg ce zicea el acolo, dar pe moment m-a bufnit rasu' (plansu')...Vorba aia, rromii astia sunt popoare migratoare, se adapteaza oriunde cand e vorba de cerut bani. Recunosc, mi-e cam rusine asa...NU! Mi-e foarte rusine ca trebuie sa suportam toate "tigania" asta, mizeria sociala, injosirea morala in fata oricarui obstacol atunci cand cineva aude cuvantul "Roman". Pentru ca astia suntem, ca fire umana: generalizam, avem stereotipuri, tipare clare. Din pacate. Si guess what ? Toata lumea ma intreaba ce fac parintii mei, isi spun ca trebuie sa fim foarte bogati in Romania...

Ehhh, n-au vazut ei masinile de pe Magheru'! 

Romania, din ce in ce mai putin a mea, din ce in ce mai mult a lor!...

Ma duc sa ma uit la un film si maine daca e frumos ma duc la plaja...pentru ca pot. 

Hot. Not.

Ce sa va zic? :)

Am inceput stagiul, e bine, imi place, dar ajung acasa pe la 19 si nu mai am chef decat sa fac un dus si sa ma intind pe canapea pana mi se face somn. De calculator nu mai vorbesc, stau toata ziua in fata lui, asa ca m-am cam saturat si de el :) Nu ma plang, din contra...

Probabil ca va fi totusi o perioada in care o sa scriu mai rar pe blog...

Somn usor.

1 iunie :)

Am avut un week-end frumos, dar se putea si mai bine daca nu ploua duminica dimineata. Planuisem sa mergem la o colega la gratar, dar s-a anulat totul. Pana la urma am fugit la piata ca sa cumparam niste capsuni pentru mini-gradina pe care am organizat-o pe terasa :) 

Din fericire dupa amiaza s-a facut iar frumos, asa ca am profitat si seara am plecat sa mancam la un restaurant pe malul marii: eu, Firmin, Alina si Fabrice. Imi plac mult serile linistite petrecute in compania prietenilor buni :) Cred ca am imbatranit, am inceput sa apreciez tot mai mult linistea, calmul. Imi placea si inainte sa opresc timpul in loc si sa respir aerul curat si usor sarat de pe malul marii, sa-mi las picioarele desculte sa ma indrume spre locuri necunoscute, sa ma opresc pe dig si sa privesc marea departe, infinita...dar acum e si mai frumos. 

PS: era sa uit...La Multi ani, tuturor copiilor! :)