Acum cateva minute m-a sunat Razvi, un foarte bun prieten, ca sa vada ce mai fac. Eram molesita de la caldura si oboseala, dar cand i-am auzit vocea mi-am revenit subit. Dintr-o data mi s-a facut dor de Brasov...
Imi dau seama ca locuiesc de aproape trei ani in Montpellier si pentru mine acasa a devenit "in vacanta". Cateodata uit, dar am oamenii mei care sa imi aminteasca treaba asta...:)
Am calculatorul in brate si sunt la cativa centimetri de fereastra larg deschisa...e 21:21...e inca lumina afara ca si cand ar fi dupa amiaza. E liniste si frumos. Dimineata, cand plec de acasa, bate un vant cald si miroase a mare, aerul e sarat. Uneori, in tramvai, zambesc fara motiv. Aici, oamenii, cand se dau jos din autobuz, isi iau "la revedere" de la sofer. Eu, cand ascult muzica mea de suflet, stiu ca mi-am gasit locul...
Am atate de spus si atat de putin timp...
PS: insist...mi-am amintit ca ieri, Stéphanie, colega cu mine la firma, a inceput sa-mi vorbeasca in romana doar ca sa-mi faca pe plac. Imi place la nebunie, pentru ca majoritatea cuvintelor le stalceste si are un aer de copil...
Mi-e dor de Alina care se intoarce abia miercuri. Te astept "acasa" :)
Parca incepe sa se intunece putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu