vineri, 30 decembrie 2011

multumesc 2011.

Pentru ca asa-i sade bine omului - sa faca o retrospectiva a anului care tocmai a trecut...asadar si prin urmare - in 2011...
...m-am mutat la Bruxelles si dintr-un oras pe care nu-l iubeam deloc la inceput a ajuns sa fie un loc drag - pentru oamenii pe care ii am aici, acum, cu mine.


...am avut mult timp pentru mine, timp sa ma regasesc, sa ma redescopar, sa fiu Eu. si azi mi-e bine.
...am simtit inca de la inceput ca o sa fie un an al calatoriilor si am ajuns in sfarsit la Londra, la Amsterdam, la Madrid, la Brugge. anul care vine urmeaza sper alte destinatii...
...cineva acolo sus mi-a scos-o pe Raluca in drum ca sa ne implinim reciproc visurile marete si umane. e probabil unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care anul asta mi l-a facut si probabil ca o sa tina o viata :-)


...am invatat cate ceva despre politica la nivel european. si cu ocazia asta am reusit sa cunosc cativa oameni faini.
...mi-am implinit un vis - sa fac voluntariat. si anul m-a dus tocmai dincolo de Ocean, in Venezuela. a fost visul nostru si ni s-a implinit - cu siguranta cea mai frumoasa experiente umana de pana acum. asa ca anul asta n-o sa incetez nici o clipa sa visez :-)


...am invatat cateva cuvinte noi in spaniola: pelota, comer, marico...:-) ah, si am invatat ca sunt oameni care iubesc atat de sincer, incat uita de ego-uri si orgolii prostesti. din pacate nu-i putem iubi inapoi cu aceeasi intensitate si totul se pierde in timp si spatiu.
...mi-am petrecut o parte din vacanta de vara acasa, la Brasov - oras pe care, de altfel, il iubesc!
...l-am cunoscut pe Vali prin prietena mea, Maria si am aflat in aceeasi seara ca suntem vecini (nu chiar de scara!). au urmat zile frumoase si uneori seri tarzii de vara cu plimbari, pufuleti, belvedere, turnul alb cu ei doi. o echipa tare vesela :-)

...in aceeasi vara l-am cunoscut pe Silviu, acum iubitul Mariei - care mi-e tare tare drag. in ciudat varstei fragede, un baiat cu capul pe umeri si mai matur decat multi altii. azi e fratiorul meu mai mic spiritual. chiar daca ne stim de foarte putin timp, am impresia ca ne stim de o viata !


...mi-am cumparat o bicicleta asa cum am vrut de mult, pe sufletul meu: colorata, vesela, cu multe floricele si cosulet! am batut strazile Brasovului cu ea, am facut piata, m-a prins cea mai cumplita ploaie de vara si am rezistat amandoua eroic. ah, si cel mai important: mi-a dat voie sa beau o bere (...doua) si dupa m-a dus acasa ca un adevarat prieten. azi i se zice generic "mimitza".



...am fost mandra de al meu frate din nenumarate motive, dar cel mai tare m-am bucurat cand am auzit ca a fost de la Bucuresti la Brasov pe bicicleta.


...am fost nasa la cea mai funky nunta ever !



...am ajuns dupa nu mai stiu cati ani, la tara. acolo sta tata verile tarzii, a terminat casa si unde te uiti in jur e natura. si bine. si frumos. am stat o saptamana in septembrie si am avut impresia ca timpul a stat in loc. abia astept sa ma mai intorc!


...Alina, prietena mea draga - mi-a dat una dintre cele mai frumoase vesti de anul asta - va fi mamica :-) inca nu-mi vine sa cred, cand mi-a dat vestea cea buna aveam un mare nod in gat, emotii amestecate cu bucurie...


...mi-a fost drag de ai mei parinti si i-am vazut in ipostaze in care nu ii mai vazusem de mult. mi-am dat seama ca iubirea, cu varsta, are alte forme - uneori mai frumoase decat iubirile si pasiunea tineretii.
...am trait emotii puternice, am ras mult, am plans mult si mi-am amintit cat e de important e sa ii pretuim pe oamenii dragi, sa ne bucuram de ei cat inca mai sunt printre noi. am invatat sa fiu mai buna si mai sensibila si in acelasi timp mai puternica.

...am invatat inca o data ca nu e Craciun acela cu multe cadouri - Craciun e atunci cand viata insasi e un cadou. si-am multumit in gand pentru bucuria de a fi impreuna cu ai mei dragi.

(poza din 2008 - anul asta am fost in aceeasi echipa, din pacate am uitat sa facem portret de familie)

2011 a fost un an plin. 
Plin de bucurii, de tristeti, de ganduri bune, de schimbari, de emotii si momente frumoase alaturi de cei dragi. 






miercuri, 14 decembrie 2011

unii oameni.

Unii oameni sunt geniali ! Unii oameni chiar traiesc si profita de viata ! 
Revin la o idee pe care o am de mult si zic: pentru mine sa fii intr-o relatie, sa fii casatorit nu inseamna sa ti se ingusteze mintea, ci din contra inseamna sa fii liber sa profiti de viata. Nu prost inteles, ci pur si simplu cum fac ei. Si sunt dovada cea mai buna ca nimic nu e imposibil. 
Cand ma fac mare vreau si eu! Deocamdata profit de viata alaturi de prieteni si sper inca o data sa se apropie urmatoarea aventura ! :-) Daaaa, Ralu ? :-) 
Pana atunci va urez si voua sa va planificati viata dupa voia sufletului, sa va implicati in proiecte umane care sa va faca fericiti ...si sa zambiti mai des !:-) 


marți, 13 decembrie 2011

Tudor, cand am citit poezia de mai jos m-am gandit la tine.

Dar Tudor stie deja. 


"Dacă nu cer prea mult"

Marin Sorescu




- Ce-ai lua cu tine,

Dacă s-ar pune problema

Să faci zilnic naveta între rai şi iad,

Ca să ţii nişte cursuri?

- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,

Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?


PS: de ce uneori tehnologia imi joaca feste, nu stiu...ca de exemplu randurile astea albe...

The Beatles - We Can Work It Out

Si...melodia zilei :-) Pe care am ascultat-o deja de cel putin zece ori....


luni, 12 decembrie 2011

O alta lume.

Iar am avut un week-end plin si frumos :) Si pentru asta, multumesc...

Ieri seara am fost la un concert de Craciun si mi s-a facut tare tare dor de casa. Si am mare noroc ca le am pe fete aici :) Dupa concert ne-am hotarat sa mergem la un vin fiert in centru si intamplator am descoperit un loc de poveste, un loc parca rupt din alta dimensiune, din alta lume. Am intrat pentru ca stiam ca ne asteapta cineva inauntru, altfel n-am fi indraznit. Privit din afara, locul arata ca un anticariat si cumva impresia asta ramane constanta: o data intrat te pierzi printre carti, tablouri, candelabre, discuri, colivii, ceasuri vechi...si lumina difuza. Toate de-a valma si parca toate ordonate. Bila neagra e ca nu au bauturi calde, de nici un fel. Recunosc ca am fost surprinsa, nu e loc mai bun in care - cu Edith Piaf pe fundal - sa savurezi un vin fiert sau un ceai cald...dar nimic nu e perfect :) 


Cand am iesit de acolo, aveam un sentiment ciudat. Iesisem parca dintr-o lume si intrasem in alta. Eram cu totii pe jumatate adormiti si pe jumatate entuziasti...Ne placuse la nebunie locul, dar ne cuprinsese o stare letargica neinteleasa... 
Ne-am hotarat sa trecem, in drumul spre casa, prin Grand-Place. Cand am ajuns eram ca un copil pierdut - jocuri de lumini, braduti impodobiti si muzica clasica. De vis! Le-am luat pe fete de mana si am inceput sa dansam. Lumea se uita la noi, noi la noi cu sufletul fericit. Ne-am invartit pana am ametit, ne-am oprit si-am inceput sa radem in hohote...pentru noi era un semn bun. Ne intorsesem din nou "in lume". 

vineri, 9 decembrie 2011

"Take me as I am"

La mansarda am doua ferestre mari prin care nu pot sa vad decat cerul. Asta mi se pare genial - nu masini, nu blocuri, nu case, nici oameni - doar cerul. Uneori e liniste, alteori merge radioul. Oricum ar fi, e perfect. 
Azi dimineata eram grabita sa plec la birou, am urcat sa-mi beau cafeaua - pe care de multe ori in ultima vreme o iau cu mine jos ca sa o "savurez" in timp ce ma machiez (daaa, iarna ma machiez - pentru ca altfel arat ca o leguma obosita :-) - neah, exagerez! dar iarna nu-i ca vara, stim cu toa(n)tele!) - asa ... si cum eram eu grabita, m-am uitat pentru o fractiune de secunda in sus si cerul era atat de senin si recunosc, m-am certat un pic in gand ca nici nu observasem...si m-am asezat frumos pe canapea, am inchis ochii si-am simtit mirosul puternic de cafea si totul in jur parca era mai frumos si pentru prima data m-am auzit spunand cu voce tare "Multumesc!" 
Si-am zambit privind in sus, am inceput sa rad singura, eram fericita. 
Si culmea...nu simt ca am pierdut cateva minute, din contra, simt ca m-am recastigat. Din nou.

Si pentru ca imi sunteti dragi:




Vine week-end-ul si de obicei in week-end nu deschid calculatorul, care btw - acum merge. 
Asa ca...acestea fiind spuse va urez un week-end cu mult soare la mansarda ! :-) 

joi, 8 decembrie 2011

sapte zile dupa intai decembrie.

Nu sunt o mare patrioata si de altfel de intai decembrie nu am simtit deloc nevoia sa ma bat cu pumnii in piept si sa strig peste tot "la multi ani, Romania!". N-am simtit. Punct. Si cand nu simt, nu fac. 

Singura chestie care m-a atins in ziua aia au fost niste fotografii din Apuseni pe care Oana, fosta colega de generala, le postase pe facebook. In clipa aia am simtit ca mi-e dor de Romania. De Romania mea. 









A propos de toata nebunia asta am gasit articolul lui Catalin Stefanescu  in Dilema Veche intitulat simplu "Cum sa fii vesel de Ziua Nationala".
 Preiau finalul, care mi s-a parut relativ haios...si relativ realist:

"Pe la pranz, se da dezlegare la stiri pozitive despre romani care au reusit si ne duc faima in lume. Un an intreg, embargoul nemilos al spiritului nostru autocritic scoate la iveala numai violuri, topoare in freza, arestari si eliberari, ridicari de poale-n cap, topenii strepezitoare, si romi care distrug stralucita noastra reputatie istorica. Ei bine, de 1 Decembrie e dezlegare la patriotism si la aprecierea valorilor acestei natii. Curge mierea cuvintelor in albii spalate cu lapte, superlativele danseaza in aurore boreale, dragostea noastra fata de compatrioti arunca lava pasiunii la altitudini ametitoare. O iubire deliranta rupe zagazurile plamanilor si inunda gurile uscate de cuvinte aspre. Romanii devin cei mai buni si mai inventivi, cei mai solidari si mai toleranti, cei mai harnici si cei mai onesti. Nea Cutare dintr-un catun fara curent electric e un geniu european, o tanti dintr-o comuna fara canalizare stie mai multe povesti decat Seherezada, un preot creste si educa o liota de copii pe care i-a adunat de pe te miri unde, iar vecinul rom, alintat cu drag, de-a lungul anului, cu numele de Tiganusu', e un cantaret extrem de talentat. Toate astea pana seara, cand incep filmele si editiile speciale ale emisiunilor de divertisment. Iar de pe 2 decembrie totul revine la normal. Nea Ala e un mos dus cu capu', aia cu povestile devine plictisitoare, popa ala cu copiii e neinteresant, iar tiganu' ala cu tupeu e doar un manelist. Mai bine sa revedem cateva imagini de la nunta anului. "Doamna Borcea, ce simtiti in acest moment si cat a costat rochia Miresei?" 

The End. 

marți, 6 decembrie 2011

Zambete.

Ana-Maria mi-a sugerat site-ul asta
E acolo undeva o fraza care mi-a ramas in minte..."Iti e cunoscut sentimentul acela atat de placut dupa ce pur si simplu ai zambit pe strada unui copil? Ai crede ca nu conteaza, dar nu te simti macar un pic mai bine daca cineva  iti zambeste din senin?

Azi mi-am amintit de "my positive message to the world" :-) 

Zambiti si - din cand in cand - multumiti pentru ceea ce aveti! :-) 

luni, 5 decembrie 2011

Decembrie - luna faptelor bune.

Am intrat deja in decembrie! Ufff...deja? Stiu, inca o data, timpul trece al naibii de repede! Parca ieri eram in Venezuela la soare si azi...hmmm ma pregatesc de vacanta de iarna. Daca as avea de ales.........(prietenii stiu ce as alege :-) ), dar cum nu prea am de ales...e ok si frigul (mai ales ca shhhh fie vorba intre noi, anul asta poate ma  incumet sa invat - cu adevarat - sa schiez...)

Multi dintre voi va ganditi probabil ca vine Craciunul. La Bruxelles e o nebunie de culori si beculete si braduti si vin fiert...si...stiti voi atmosfera :-) Si cand spunem Craciun in general ne gandim la cadouri pentru cei dragi, la papa bun si la atmosfera placuta de "acasa". Eu ma tot gandesc de cateva zile ce fapte bune sa fac. Pentru ca sunt constienta de faptul ca nu toti avem parte de bunatate, de caldura si de ganduri bune.
Anul trecut i-am ajutat pe niste prieteni sa duca hainute si jucarii unor copii mai putin norocosi...l-am avut pe Mos Craciun cu noi, am stat cu ei la povesti si unii dintre ei s-au bucurat atat de tare incat au ramas fara cuvinte.
Anul asta ajung in Romania pe 15 decembrie, adica destul de devreme ca sa ma pot implica in alt proiect de suflet. Daca vreunul dintre voi, cititorii mei, aveti un astfel de proiect si vreti si voi sa facem fapte bune impreuna, scrieti-mi! Si voi raspunde "prezent!"
Si nu uitati ca inainte de toate, o simpla prezenta in viata cuiva - chiar pentru cateva minute - poate inseamna cat o mie de jucarii...
:-)

joi, 1 decembrie 2011

Copil de soare

Atunci cand am nevoie de o atitudine pozitiva, gandul imi zboara departe, chiar daca trupul ramane tinutuit in fata unui calculator. 
Iar astazi, setea asta m-a dus pe blogul Laurei si a lui Florian. Si am citit cele mai frumoase doua mesaje de la niste parinti iubitori pentru copilul lor:

"Sasha, te iubesc!

Dragule, iti multumesc pentru ca existi, iti multumesc pentru ca m-ai ales tatal tau, pentru ca m-ai invatat sa fiu un parinte constient, pentru ca m-ai adus in Brazilia, pentru ca m-ai invatat sa-mi iubesc parintii, iti multumesc ca ma ajuti sa ma cunosc, sa ma redescopar si sa ma iubesc mai mult, ca imi arati cum se iubeste neconditionat, iti multumesc pentru ca m-ai invatat sa zambesc de dimineata, iti multumesc pentru toate cele pe care le invat de la tine in fiecare zi.

Iti multumesc, te iubesc!
La Multi ani!
Tatica"

"Ma inveti in fiecare zi sa iubesc, ma inveti in fiecare zi sa accept, sa am rabdare, sa ma iert si sa ma daruiesc cu totul. Ma inveti in fiecare zi sa servesc. Imi arati in fiecare zi bucuria, inocenta, dragalasenia si perfectiunea vietii, in simplitatea ei. Ma ajuti in fiecare zi sa ma cunosc mai adanc, mai profund. Ma transformi, pur si simplu, prin simpla ta prezenta. Si in fiecare zi ii provoci, pe mamica si tatica, la mai multa deschidere si unime, unul cu celalalt.
Uite, faci doi ani, si de ziua ta tot tu esti ala care ne faci atatea cadouri!
Te iubesc, copil de soare! Esti o minune in viata mea!
La multi ani!
Mamica"

Da, iubirea poate face minuni :-)



miercuri, 30 noiembrie 2011

liniste. pace. Bine

Astazi la pranz m-am vazut cu Ralu. Ralu a mea. Timp de o ora si ceva am reusit sa ma deconectez si sa-mi regasesc zambetul (usor obosit, ce-i drept...). Cat de mult conteaza o imbratisare din partea unui prieten drag cum imi e ea! Intr-o zi i-am spus, la un ceai, ca nu-mi mai pot imagina viata fara ea. A zambit si mi-a spus "stii, m-am gandit. nici eu". Aproape aveam emotii si mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca o am in viata mea. Niciodata pana acum nu am avut o prietenie atat de ... completa.
Azi am pus iarasi tara la cale! Ne-am hotarat, ca orice ar fi, trebuie sa cautam in continuare sa facem ceea ce ne place. Pentru ca atunci, automat, atragem oamenii potriviti.
Am avut cateva zile ciudate, dar usor usor incep sa treaca. Atunci cand am planuri marete, umane, care imi hranesc sufletul din interior, incep sa capat speranta. Pregatim, cat de curand sper eu, o noua calatorie umana. Azi ne aminteam de Venezuela si ne gandeam ca e ciudat cum timp de o luna am avut starea asta de multumire sufleteasca constanta, fara nici un gand negativ, fara nici o framantare, fara nimic care sa ne umbreasca implinirea. Doar liniste. Doar pace. Doar Bine. E aproape ireal.
Problema mea e ca iau lucrurile personal. Adica ma consum la chestii mici si incerc sa vad care e partea mea de vina, ce am gresit, chiar daca uneori nu gresesc cu nimic. Iar latura asta umana nu vreau sa o pierd, nu vreau sa devin un robot insensibil printre atatia roboti. Nu vreau sa nu-mi pese. Vreau Altceva. Vreau liniste, vreau pace, vreau Bine.
Dar cum sa le impacam pe toate?

Cu totii suntem oameni si...

...uneori se aduna oboseala multa, nopti agitate, nesomn, nelinisti si vrem doar sa evadam ca sa ne putem regasi asa cum ne stim, plini de viata. 
Iar faptul ca n-o putem face aduce alte nelinisti si ganduri. Azi e zi din seria "azi nu."
Si-astept sa treaca.

marți, 29 noiembrie 2011

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Conventie, putina oboseala si un speech genial.

Zilele astea au fost si sunt inca foarte incarcate din multe puncte de vedere. Azi e ultima zi a Conventiei si scriu in direct de la Square. De fapt asta e partea cea mai misto atunci cand organizezi un eveniment, ca dupa multa munca reusesti sa vezi rezultatul si cand totul iese foarte bine sentimentul e genial ! Satisfactie garantata, in ciuda alergaturii, oboselii, cafelelor nenumarate, celor cateva ore de somn pe noapte...
Joi seara a avut loc Consiliul PSE (dar asta stiti deja) si cred ca au fost cele mai intense momente pe care le-am trait in ultima vreme. O sala intreaga s-a ridicat in picioare si a aplaudat timp de cateva minute dupa speech-ul de final a lui P. N. Rasmussen. Bey, omul astia stie cum sa zica, ce sa zica si mai ales cand sa zica. De la oameni ca el avem multe de invatat, dar a decis dupa 7 ani si jumatate sa lase locul altcuiva la presedintia PSE.
Puteti sa il vedeti aici si aici.

vineri, 25 noiembrie 2011

haios

Azi am citit un articol foarte haios pe "catavencii", special pentru femei(le)...proaspat casatorite :-)

"Sfaturi pentru tinerele proaspăt căsătorite
 
Nu îl trimite niciodată să cumpere „un kil de roşii“. Ce tre’ să cumpere el e „un kil de roşii nescofâlcite“. Repetă-i asta de câteva ori. Dacă vezi că are o privire uşor confuză, îmbracă-te repede în stewardesă şi arată-i următoarele: 1) diferenţa dintre o roşie scofâlcită şi una nescofâlcită; 2) linia galbenă către cea mai apropiată ieşire (cu tot cu bagaje), pe care va fi nevoit s-o urmărească, dacă nu cumpără ce trebuie. 
Fii întotdeauna pregătită cu o echipă de vânzări, gata să se pună în mişcare în orice secundă. Să ai tot: TIR-uri, şoferi, distribuitori, contabili, vânzători, birouri, firma gata înregistrată etc. E foarte posibil ca el să răspundă cu „Da“, atunci când băbuţa care-i vinde kilul de roşii nescofâlcite îl va întreba: „Completez până la şase tone, maică?“.
Nici la negociere nu e prea bun. Dacă-l trimiţi după un kil de castraveţi, s-ar putea să-ţi vină înapoi pe o targă, cu perfuzii, şi însoţit de un executor. Casa şi un rinichi i s-au cerut ca plată pentru castraveţi, casa şi un rinichi a dat. El nu se târguieşte, că-i e ruşine. 
Nu te entuziasma atunci când îţi vine de la piaţă cu un buchet de gladiole. Verifică mai întâi dacă pe lista lui nu figura şi cuvântul „leuştean“. Dacă da, nu-i sări de gât, lâudându-l pentru cât e de romantic. Gladiolele sunt pentru ciorbă, nu pentru tine. Tu trebuia să te măriţi cu unul care ştie cum arată leuşteanul. 
Apropo: ştiţi cum a ajuns Hercule să facă celebrele lui 12 munci? I-a zis nevastă-sa: „Te duci să omori cele mai groaznice bestii sau să-mi cumperi o rădăcină de pătrunjel şi una de păstârnac?“ şi el a ales."

joi, 24 noiembrie 2011

In direct

In direct de la PES Convention - @Square Bruxelles.
Azi dimineata m-am trezit la 6h30 fara alarma. Cam asta se intampla in general cand am ceva important a doua zi dis de dimineata...
In dupa amiaza aceasta va avea loc Consiliul la care se va decide, printre altele, cine va fi presedintele interimar PES.
Iar maine incepe nebunia.
Eu abia astept!

miercuri, 23 noiembrie 2011

Constatare.

De mai bine de o luna nu mi-am mai folosit laptopul. Nu neaparat pentru ca nu vreau, ci pentru ca am luat ceva virus. Si cum nu ma pricep deloc la partea asta "intunecata" a calculatoarelor, am lasat-o balta. Adica am pus frumos laptopul intr-un colt si l-am mai sters de praf din cand in cand ca pe o mobila veche si nefolositoare. "Problema" e ca nu am simtit o nevoie acuta de a-l folosi, din contra. Cand ajung acasa de la birou - unde oricum imi petrec timpul in fata unei masinarii - prefer sa ma ocup de una alta prin casa, sa stau la un ceai/vin cu prietenii sau sa citesc. E mult mai placut si mai odihnitor. Asta nu inseamna ca nu e util sau ca nu ar trebui sa gasesc o solutie ca sa remediez problema, dar fac o constatare care, recunosc, m-a uimit si pe mine in momentul revelator...poate incep sa imbatranesc.

marți, 22 noiembrie 2011

N-are cum sa nu-ti fie dor...

...de Brasov cand vezi fotografia asta ! 

Un oras misto de munte...care atunci cand e acoperit de zapada e si mai frumos!


Ca mergem in Bistro la un ceai cald (sau chiar vin fiert :) ) sau ca ne plimbam pe stradutele cu istorie din centrul vechi, ori ascultam un concert de orga la Biserica Neagra...e mereu de vis! 


Constitutia Romaniei...

...ce utopie frumoasa! Va invit sa o cititi chiar acum, daca aveti ceva timp liber. 
Daca nu aveti insa la dispozitie decat minute sau secunde, mergeti direct la titlul III, capitolul II, articolul 95...
To be or not to be..this is the question? 

Si ca sa mai destindem putin atmosfera, o imagine pe care ne-a trimis-o azi un coleg pe mail :-) 

luni, 21 noiembrie 2011

Demisia oficiala a lui Poul Nyrup Rasmussen

Astazi a fost anuntata oficial demisia presedintelui Partidului Socialist European, Poul Nyrup Rasmussen.
Ultimul eveniment in calitate de presedinte va fi "The Convention", la finalul saptamanii acesteia, unde vor exista cu siguranta cateva momente emotionante pentru noi toti.

PES Convention Promo Film

Julien, colegul nostru, a facut un filmulet foarte dragut pentru evenimentul nostru "The Convention" ! Daca sunteti in Bruxelles, haideti! Intrarea e libera si promitem sa fie misto ! ;)

vineri, 18 noiembrie 2011

Ce se mai intampla prin Brasov?

Azi dimineata cand am ajuns la birou, m-am intrebat oare ce se mai intampla prin orasul meu de suflet? Caci toata lumea se cam plange de la o vreme ca e un oras cam mort, lumea isi doreste evenimente...Asadar si prin urmare...
....din seria "chestii misto care se intampla prin Brasov" avem expozitia foto "Brasovul pedaleaza" 23 noiembrie - 13 decembrie la Ceai et Caetera. Deschiderea oficiala va avea loc pe 23 la ora 20h. Eu zic sa nu lipsiti, e un loc care mie mi se pare de poveste si de fiecare data cand mi-e pofta de un ceai bun, o turta dulce (din partea casei), o muzica buna in surdina si putina liniste acolo ma duc! :-) 
Si daca tot a venit vorba de muzica, Scoala Populara de Arte organizeaza un festival de muzica in perioada 12 - 13 decembrie. Daca va simtiti talentati, go for it!
Ah! Si sa nu uitam de "Zilele Jazz-ului Romanesc" - 25-27 noiembrie! 

miercuri, 16 noiembrie 2011

Jurnalul Annei Frank

"Seara, cînd stau culcată în pat şi-mi termin rugăciunea spunînd: Îţi mulţumesc pentru tot ce-i bun, drăguţ şi frumos, jubilez în sinea mea. Atunci mă gîndesc la „ce-i bun" în clandestinitate, la sănătatea mea şi la întreaga mea fiinţă, la ce are „drăguţ" Peter, la ce-i încă mic şi fragil şi căruia noi încă nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire, şi la „ce-i frumos", asta însemnînd lumea, natura şi frumuseţea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună.

Atunci nu mă gîndesc la toate nenorocirile, ci la frumuseţea încă prezentă. În asta constă în bună măsură diferenţa dintre mama şi mine. Sfatul ei împotriva melancoliei este: „Gîndeşte-te la toate nenorocirile din lume şi fii fericită că nu treci tu prin ele." Sfatul meu este: „Ieşi afară, mergi pe cîmp, în natură şi soare. Ieşi afară şi încearcă să regăseşti fericirea în tine. Gîndeşte-te la tot ce-i frumos în tine şi în jurul tău şi fii fericită!" 


Anne Frank, 7 martie 1944






Daca nu aveti nici un program maine la ora 17h00, va anunt ca se lanseaza prima versiune in limba romana a jurnalului Annei Frank la Godot Café Teatru. 

marți, 15 noiembrie 2011

Incotro?

Eu am o idee foarte clara despre credinta si inca sustin cu vehementa ca Totul porneste din interior, ca ceea ce numim cu totii dumnezeu suntem de fapt noi toti si tot ceea ce ne inconjoara, ca iubirea se naste din lucrurile bune si pozitive care ne fac fericiti, nu dintr-un "te iubesc" spus fortat si cu jumatate de gura, din contra. Relatia mea cu biserica e una neutra: mai merg din cand in cand, de cele mai multe ori cand nu e nimeni in ea, exact atunci cand simt, cu toate ca de cele mai multe ori eu Simt si fara sa fiu intr-un loc anume destinat rugaciunii. Putem sa fim noi cu noi in clipe de liniste si pace interioara oriunde in lumea asta, chiar nu avem nevoie de patru pereti si o multime de oameni !
Dupa ce am citit articolul asta si am citit/ascultat si stirea asta am simtit ca-mi creste tensiunea instantaneu. Si ma intreb acum ca orice om de rand oare Patriarhul Daniel stie ca se inchid spitale si scoli in Romania din cauza ca nu sunt destule fonduri? stie ca suntem tara cu cel mai mare numar de analfabeti din Europa? (vezi aici) Si chiar daca stie, oare ii pasa?

Mi se pare o mare bataie de joc ce se intampla si am impresia ca multi chiar ne iau de fraieri! Si e din ce in ce mai frustrant. E exact ca vorba aia "tara arde si baba se piaptana!" ...

Nu m-am putut abtine - fragment dintr-un articol intitulat: "200 de icoane cu touchscreen, comandate de BOR pentru Catedrala Manturii Neamului":

« Fiecare icoana va costa aproxiamtiv 10.000 de euro si va functiona cand e atinsa cu buzele, credinciosii fiind chiar incurajati sa pupe icoanele pentru a declansa rugaciunile potrivite fiecarui sfant.
« Incercam sa facem o aplicatie ca icoanele sa raspunda de fiecare data cand sunt sarutate, astfel incat credinciosii sa simta mai aproape prezenta divina », a precizat parintele Clementin, unul dintre sustinatorii ideii de modernizare a bisericilor romanesti.
Icoanele vor avea aplicatii pentru confesiuni, un buton special pentru Facebook, webcam, dar si optiunea de a schimba culorile sfintilor in functie de preferinta. »
Poate ca nu sunt eu intreaga la minte sau la suflet (vorba aia…) si poate unii dintre voi chiar simtiti o prezenta divina atunci cand « sarutati » o icoana de 10 000 de euro….

PS: am revenit cu o imagine care sa va incante privirile...

PPS: ...si cu un alt articol interesant legat de biserica si (de data asta) traditii...

luni, 14 noiembrie 2011

Despre Catalin. Catalin Ivan.



Saptamana trecuta m-am dus pana la biblioteca din Parlament si cand sa ies din cladire, pe cine vad? Pe Catalin! Care Catalin? Pai Catalin Ivan. M-am oprit sa il salut si sa vad ce mai face, cu el ai mereu sentimentul ca iti vezi un vechi prieten. Adica e relaxat, modest si cu o latura umana rar intalnita in randul oamenilor politici.
Stiu, poate multi nu ati auzit de el sau daca ati auzit probabil prea putin - in general in mass-media in Romania ajung exact mondenitatile, nicidecum informatiile importante referitoare la activitati pe care le au europarlamentarii nostri de valoare in cadrul Comisiilor din care fac parte - Catalin fiind unul dintre ei.

Pentru mine el e exact genul de om de care avem nevoie in politica romaneasca: e tanar, destept, implicat, isi doreste schimbare in bine si are charisma. E aproape de oameni si simti treaba asta din prima clipa in care faci cunostinta cu el. E asa cum ar trebui sa fie multi in sfera din care face parte.

Daca va intrebati ce m-a facut sa scriu despre el...ei bine, cred ca atitudinea lui. Ah, si faptul ca inainte de toate e un Om foarte misto !

Modele

Vineri a avut loc (nu, nu sfarsitul lumii asa cum credeti toti! nah ca ati scapat si de data asta!) evenimentul TEDxBucuresti. N-am fost acolo din pacate, cu toate ca mi-as fi dorit tare mult. Care a fost ideea? Pai cativa tineri care au facut ceva in viata asta au fost chemati sa-ti impartaseasca experienta. Pe unul dintre baietii de la Paramongols il cunosc personal si m-am simtit tare mandra sa il vad printre oamenii astia faini, cu toate ca stiam deja ce-i poate pielea. Salutari Paul aka omu' muntilor si hip hip hurray, you did it! Pe Florian si Laura ii citesc de cateva luni bune cu sufletul la gura, sunt omuletii astia doi (acum trei cu tot cu Sasha) care s-au decis sa traiasca in Brazilia intr-un eco-sat de vreo doi anisori asa (sau poate si mai mult...doamne ce repede trece timpul!) si sa lase timpul sa-si faca loc in viata lor, sa traiasca in aromonie, pace, natura... Vorba lui Blaga..."vesnicia s-a nascut la sat".
Iar astazi, dintr-un articol in altul, l-am descoperit pe Toma Coconea. Wow! Are 34 de ani, e din Petrosani si e nemuritor. Sau asa imi place sa cred, pentru ca atlfel nu-mi explic performantele lui. Participa, de exemplu, la una dintrele cele mai tari competitii de sport extrem: Red Bul X Alps - ce inseamna asta? Cine ajunge cel mai repede de la Salzburg pana la Monaco, adica mai mult de 800 km. E vorba despre o cursa printre ghetari, stanci...
Ei sunt, evident, o parte din Oamenii care si-au impartasit experientele de viata la TEDxBucuresti, dar merita apreciati. Ei sunt o parte din Modelele pe care ar trebui sa le avem zi de zi in minte. Ei fac lumea sa fie mai buna.

vineri, 11 noiembrie 2011

tema pentru acasa.



Acum ceva timp, am dat peste imaginea de mai jos:

La inceput e amuzant, dupa care devine trist. Dupa care te pune pe ganduri. Si iti dai seama ca nu a fost niciodata amuzant, a fost doar haz de necaz.

Acum, intrebarea mea e ... de ce se uita lumea la televizor pana la urma?
Informatiile le gasim online si avantajul e ca poti sa faci o sortare selectiva in functie de ceea ce te intereseaza.
Daca vrei sa vezi un film bun mergi la cinema sau cumperi un DVD sau il iei pur si simplu de pe net, daca legea (inca) te mai lasa - vezi legea HADOPI in Franta ha !

Iar daca vrei sa stii cine cu cine s-a mai cumplat, cine s-a mai prostituat, cine si-a mai pus silicon sau alte mondenitati de genu', n-o sa ti se para interesant postul asta si ma intreb de ce il citesti chiar acum.

Noi, ca oameni, suntem suma actiunilor noastre. Ceea ce facem si gandim si nu intotdeauna ceea ce spunem, e ceea ce suntem cu adevarat.

Voi, cand va priviti in oglinda, cine sunteti ?

miercuri, 9 noiembrie 2011

Decizii.

Azi mi-am dat seama cat de mult conteaza deciziile pe care le luam in viata. Punct.
Scenariul in cazul in care nu ma hotaram in 2006 sa plec la studii in Franta: nimic. Adica nimic interesant pe langa ce fac acum. Si culmea si mai mare e ca acum nu fac cine stie ce. Adica sunt intern la PES (Party of European Socialists), la Bruxelles si tocmai organizam PES Convention (avem si filmulet de prezentare sac!). Okey, cum nu ma stiti cu totii personal, tonul auto-ironic e de remarcat :) E foarte misto ce fac eu acum! Si cu siguranta (din pacate), n-as fi avut sansa asta in Romania. Evident, nu vorbesc aici numai de job, pozitie sau orice altceva mi se poate oferi. Vorbesc de calitatea vietii. De diminetile linistite in care ma trezesc cu zambetul pe buze si ii dau "neata' Ralucai, colega mea de apartament. De cafeaua pe care de cele mai multe ori o bem impreuna dimineata, lasand radioul sa mearga in surdina pe vreun post cu muzica veche, de oamenii cu care lucrez, oameni misto, respectuosi, prietenosi, profesionisti, implicati, oameni care nu vin aici doar pentru niste bani. De pauzele de la pranz care mi se par absolut normale si care in Romania am observat cu stupoare ca nu prea exista. Vorbesc de week-end-urile in care pot, daca vreau si ma organizez bine si din timp, sa plec in alt oras de "langa" - si langa am Amsterdam, Paris, Londra...sau chiar Lisabona, Madrid...vorbesc de evenimentele culturale de aici. Vorbesc de oamenii care zambesc pe strada, de politete, valori, principii si prioritati.

marți, 8 noiembrie 2011

miercuri, 2 noiembrie 2011

voi, Prietenii mei.


Ma pregatesc pentru un week-end la Amsterdam cu Maria. Abia astept! Nu stiu cum se face, dar in viata mea lucrurile se leaga asa de bine si de frumos in ultima vreme, incat imi tot pun tot felul de intrebari. De fapt e foarte simplu: schimbarile vin din interior, la fel si lucrurile bune. Uneori si soarele vine tot de acolo :)
Astazi citeam un blog si am gasit cateva cuvinte de'ale lui Ghandi: "Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi". Cat adevar in opt cuvinte...
Sunt zile, la fel ca astazi, in care merg pe strada si imi vine sa sar in sus de bucurie, de implinire. Ma uit la oamenii din jurul meu si in ultimii ani s-a facut o selectie atat de naturala: au ramas doar cei frumosi si langa ei s-au asezat oameni la fel de buni si de sinceri, oameni liberi si care iubesc viata prin fiecare celula, care sunt Iubire. Toti oamenii pe care astazi ii numesc Prieteni sunt pur si simplu geniali! Cu ei as merge pana la capatul lumii, as sta la povesti pana dimineata, n-as dormi doar ca sa le ascult povestile de viata de care sa ne amintim peste ani, as rade in hohote pana n-as mai putea respira si le-as oferi ce am eu mai bun.
Uneori, in diminetile racoroase in care merg spre birou, doar gandul ca ei exista imi face inima sa tresara!

miercuri, 19 octombrie 2011

in direct de la birou

Pauza. ceai verde. al treilea pe ziua de azi. alternez: verde, musetel, tot felul de infuzii. ieri am ajuns la vrei opt, noua. azi sper sa ma opresc la timp. prea mult ceai ucide pofta de ceai. au francezii o vorba: too much is too much! pentru ca sunt racita si e muuult prea frig afara, mi-am cumparat ceva de mancare si m-am instalat un fata calculatorului, ascultand Gotye - "Somebody that I used to know" in bucla. Si in timp ce mancam mi-am dat seama ca n-am mai scris de mult pe blog. blogul asta, prietenul meu vechi.
De doua saptamani am inceput stagiul la PES adica Partidul Socialistilor Europeni, mai pe intelesul tuturor. nu stiam la ce sa ma astept, interviul il avusesem telefonic exact inainte sa plec in Venezuela, eram prinsa cu o gramda de altii chestii si adevarul e ca am cam luat totul asa "à la légère" - mi-am trimis CV-ul si scrisoarea de intentie exact cu o zi inainte de data limita. Nu stiu cum s-au aranjat astrele si care a fost contributia destinului, ideea e ca oamenilor din PES le-a placut atat de tare de mine incat m-au vrut aici. si s-au si zbatut sa imi obtina permis de lucru, am asteptat decizia ministerului mai bine de doua luni...dar intr-un final raspunsul a fost pozitiv :) asa ca iata-ma aici. In prima zi am venit ca tot romanul timid ca sa vad si eu ce si cum. Frida, tipa care s-a ocupat de dosarul meu, m-a strans tare in brate cand m-a vazut si mi-a spus "de cand asteptam sa te cunosc!" :) Dap, si am avut un flash cu secretara de la facultatea din Franta care m-a primit si ea cu bratele deschise pentru ca asa e uman si frumos si de cele trei zile in care am stat la coada la Facultatea de Litere din Bucuresti doar ca sa-mi scot diploma (mea) de bac, in timp ce tanti de acolo juca probabil solitaire...........si dupa cele trei zile in care nervii mei erau la pamant a trebuit sa apelez la o persoana publica din familia mea ca sa rezolv situatia....inchid paranteza.
Altfel, in cele doua saptamani am invatat o gramda de chestii, sunt la curent cu aproape toate stirile, organizam "PES Convention" in noiembrie, un eveniment destul de important. Abia astept !
Bruxelles-ul...e acelasi, dar eu l-am regait un pic altfel, cu alti ochi. Acum imi place mai mult, sunt deja familiarizata cu multe locuri, cu oameni. Au loc o gramada de evenimente, chiar ieri am fost la o proiectie de film grecesc in Parlamentul European.

gata pauza mea de ceai. ma intorc la lucru.
Bonus: melodia zilei
http://www.youtube.com/watch?v=8UVNT4wvIGY&feature=BFa&list=PL2AD2995B68C5A03D&lf=BFp

vineri, 7 octombrie 2011

Am tot zis...

...ca mai pun niste poze din Venezuela
Asa...ca tot a venit toamna :)





Well...chiar asa arata acolo, ca-n poze! Chichiriviche si insulele din jur sunt de vis!
Un mic colt de paradis...

Gata! Ma bag la loc sub plapuma, afara sunt vreo 15 grade...:)

joi, 6 octombrie 2011

nimic de spus.

Azi m-am trezit si dupa 5 minute aflasem ca murise Steve Job. Cam atat de rapid circula informatiile in ziua de astazi...

Nu sunt multe de spus, adica nici nu vad rostul.

Am gasit, insa, doua fraze rostite de el in timpul vietii, care cumva fac parte din Omul din el:


"Your time is limited so don't waste it living someone else's life. Don't be trapped by dogma - which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of other's opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary."


"Being the richest man in the cemetery doesn't matter to me. Going to bed at night saying we've done something wonderful, that's what matters to me."

Dap, cred ca azi am pierdut un Om...

marți, 27 septembrie 2011

o Mama.

De cateva zile incoace am o stare ciudata si nu stiu cum sa o explic pentru ca nu o inteleg. Si cea mai buna cale ca sa ma redescopar e solitudinea. Astazi, ca si in alte zile, m-am urcat pe bicicleta cu o carte si o sticla de apa in cosulet si am pornit spre parc, in locul de joaca pentru copii. E un loc care ma relaxeaza. Cu tot zumzetul si copiii care fug dintr-o parte in alta, cu toata nebunia si mamicile care striga in continuu "n-ai voie asta, n-ai voie asta", gasesc mereu o oaza de liniste. Astazi, m-am asezat pe banga langa o doamna care citea. Parea de la distanta genul de om calm, bun. In partea dreapta, la doua banci mai incolo, un domn mai in varsta cu nepotul. Am stat si-am citit vreo cateva pagini pana mi s-a facut pofta de nucile proaspete pe care mi le pusese mama intr-o punguta. Am desfacut punga tacticos si am curatat fiecare nuca in parte cu meticulozitatea cu care am fost inzestrata (n.r. as putea sta la un puzzle cateva ore bune si tot nu m-as plictisi!), pana cand s-au strans in jurul meu cativa porumbei cu care am impartit merindele :)
Fara sa vreau, observ mai mereu lumea din jurul meu. Felul in care mamele vorbesc cu copiii lor, felul in care se comporta, ce rol au tatii atunci cand (rareori) sunt de fata, reactiile micutilor - de cate ori n-as interveni ! - si nu ca as fi eu vreun mare psiholog, dar parca uneori sunt lucruri evidente! Pentru mine, de exemplu, ar fi normal sa iti lasi copilul sa se joace in pace, fara sa se simta supravegheat si fara sa ii spui la fiecare doua secunde ca se murdareste, ca "aia" nu trebuie bagata in gura pentru ca e murdara de nisip (uite de aici imunitate, tanti!), ca "aia" e jucaria lu' gigel si nu a lui si ca nu are voie sa se joace cu ea (da' lasa ca e bine sa invete sa imparta!). Copilul trebuie sa se simta liber, iar atunci cand are nevoie de tine sa simta ca esti acolo pentru el. Punct. Si uite'asa...
...Va povesteam mai devreme de doamna care citea langa mine. La un moment dat, a aparut baietelul ei cu un coleg de scoala. In mana avea doua bucati de fier pe care voia sa le duca la reciclat si cand i-a spus mamei lui si-au propus sa mearga impreuna (lucru care - pe moment - chiar daca nu era prea evident - a facut sa-mi creasca inima de zece ori !). Dupa ce l-a lasat in pace sa se duca sa isi umple sticlele cu apa, impreuna cu colegul lui s-au hotarat sa faca un concurs "cine urca primul pana in varful pomului?" (n.r.: era vorba de pomul de langa noi destul de inaltut). Probabil, orice mama nebuna (genul ala de mame crizate pe care le vedeti peste tot) ar fi tipat sa nu urce sau mai stiu eu ce, dar ea n-a zis nimic, urmatindu-l cu privirea pana aproape sus de varf. Cand a vazut ca se apropie de niste crengi mai subtiri i-a spus doar atat: "Stiu ca poti sa urci pana sus, in varf, dar eu cred ca acum poti sa cobori". In secunda urmatoare baietelul incepuse deja sa coboare si eu (ca un copil prost) aproape ca aveam lacrimi in ochi. Si-acum imi pare rau ca nu m-am dus sa-i spun ca daca toate mamele ar fi ca ea, lumea ar fi probabil de zece ori mai buna!

duminică, 25 septembrie 2011

despre Gigel de la scularie si cum a devenit el rege

E duminica si a fost un alt week-end lung. Sambata s-a desfasurat "Let's do it, Romania!". M-am gandit, pentru ca tot eram la Brasov, sa particip si eu. In timp ce strangeam gunoaiele altora ma gandeam la o gramda de chestii. La cat e de frumoasa natura si cat de nereunoscatori suntem pentru ceea ce ne ofera, la faptul ca noi, astia - stiti voi, voluntarii - oricum suntem pe baricada de pe care nu se arunca gunoaie pe strada fiindca asa ne spune bunul simt si ca oricum gigel de la scularie cand o sa iasa cu familia data viitoare la mici si bere gunoiul tot acolo in foc sau pe langa o sa il lase. Am dedus o combinatie de prostie si nesimtire cand am vazut ca au incercat sa arda cutiile de bere, care sunt din metal. Se pare ca arderea peturilor de plastic a devenit deja un obicei (tampit, dupa parerea mea de muritor de rand). Daca cineva le-a spus ca asa se face reciclarea - atunci omul ala era ori beat de la prea multa bere, ori cu indigestie de la mici - una din doua. M-am bucurat ca am lasat natura cu zece saci mai putin de gunoaie si am plecat trista dandu-mi seama ca pe gigel de la scularie n-o sa-l schimbe nimeni. Niciodata. Poate doar o organizare mai buna a Primariilor si asadar si prin urmare o amenda usturatoare - asa, cat sa-i ia de la gura cateva week-end-uri din astea reusite.
Aseara, dupa actiunea Let's clean the shit after gigel's bbq ne-am hotarat sa mergem sa dansam un pic, cu toate ca nu eram in cea mai mare forma. Ne-am dus intr-un loc dragutel, modest, unde se pune muzica veche, pe sufletul meu. Vorba aia, oldies but goldies. Nu de alta, dar mamitza din mine nu prea mai suporta de ceva timp bubuieli si butzi butzi doar de amorul artei. Asa ca am ales locul asta unde sa zicem vin oameni cam de peste tot. Dar cui ii pasa pana la urma, atata timp cat compania e placuta si muzica buna? Ei bine, am mers cat am mers pe ideea asta, pana cand langa noi s-a instalat un grup de cativa oameni (parea oameni la prima vedere), probabil de printr-un sat de langa Brasov, altfel nu-mi explic arogantele omului de la sat proaspat ajuns la oras (se cam vad de la o posta oameni buni si n-am nimic cu oamenii de la sat, care nu incearca sa para ceea ce nu sunt, sa nu ne inelegem gresit). Am vazut ca fatucele alea se tot inghioldeau in noi, ba incercau sa ma infrunte cu privirea (chiar nu inteleg comportamentul asta de pseudo-maimuta), pana la un moment dat cand una dintre fete m-a ars din greseala cu tigata ei "slim". Eu chiar sunt un om calm in general, bine dispus, n-am treaba cu cei din jur, atata timp cat ma simt bine. Dar asta cu dansatul cu tigara in mana de arzi pe toata lumea chiar nu mi se pare ok. Adica dupa ce ca oricum probabil le-am strans peturile mai devreme, acum sa ma duc sa ma si arda in oras cu tigara! Stiti ce mi-a spus fatuca asta cand i-am sugerat sa stea mai departe de mine? Ca daca nu-mi convine sa ma duc intr-un loc in care nu se fumeaza....M-am enervat evident, foarte tare si am plecat dupa cinci minute de acolo.
Concluzia? Traim intr-o tara necivilizata in care gigel de la scularie se simte rege. Stie ca dupa ce arunca gunoi pe jos nu-i da nici naiba amenda, ba mai mult o sa vina niste prosti sa stranga gunoiu' dupa el si cand iese seara in oras isi permite sa faca orice - pentru ca securitatea (sau ce naiba or face maimutele alea la intrare) dau din umeri cand le spui ce ti se intampla inauntru.
Let's do it, Gigel de la scularie!

PS: promit ca postul viitor o sa fie unul mai vesel.

joi, 15 septembrie 2011

departe de tot, aproape de Tot.


Am ajuns de vreo doua-trei ore acasa. In sfarsit, dupa mai multe incercari am ajuns la tara la tata. De cand s-a hotarat sa faca casa in satul in care a copilarit, verile si le petrece acolo, in aer liber. Verile lungi - ce-i drept si primaverile foarte devreme :) Adica mai tot timpul. Si acum il inteleg...
Am stat acolo de sambata pana azi - adica cateva zile si am impresia ca timpul s-a oprit in loc. Zilele astea parca am recuperat copilariile pierdute in care n-am avut bunici "la tara". Am mancat fructe proaspete din copac si ciorba facuta de mama din legumele din gradina noastra (bio!:) ), am fiert porumb "furat" si l-am mancat cu o pofta nebuna, am mers duminica la targ cu toata lumea, aproape in fiecare zi la Cerna la "scaldat", ne-am si bronzat pentru ca am avut parte de un septembrie foarte cald - seara in vizita la vecinii de peste drum la povesti de viata si stat in curte pana tarziu. Ne-am plimbat pe marginea drumului la inserat si-am admirat cerul instelat si luna plina care se tot arata de cateva zile si care ne lumina calea. Ce frumos era! Si ce incet trecea timpul...Sunt lucruri pe care uneori le uitam cand stam la "blocotet", cum zice mama. Ce tristi sunt oamenii din orase! Tristi si ingandurati si uneori atat de ocupati incat uita sa te salute pe strada.
Am vazut copii intorcandu-se de la scoala pe jos cativa kilometri in fiecare zi, cu incaltarile in mana - asa cum mai auzeam din povesti de la unchi si matusi care au copilarit la tara. Am scos pentru prima data apa din fantana si mi-am dat seama ce inseamna sa faci asta in fiecare zi ! M-am spalat afara, cu apa incalzita la soare - inca nu avem apa curenta in casa :)
Am citit in fiecare seara si m-am culcat cel mai tarziu la 23 :)

Viata la tara nu-i tocmai usoara...dar are farmecul ei si cateva zile e Raiul pe pamant sa te rupi de realitate...:)

luni, 29 august 2011

Noapte alba, ganduri colorate






N-am reusit sa dorm deloc in noaptea asta. Nu ma simt foarte obosita, dar e tare ciudat. Am avut timp sa ma gandesc la o gramada de chestii, am incercat sa citesc, nimic. Pe la 6 si ceva m-am imbracat si m-am dus la Rapid sa iau niste lapte pentru cafea. Era tare racoare afara, uitasem cum e sa fie rece - deh, Brasovul oras de munte...In Venezuela, dimineata la 7-8 era deja foarte cald. Si placut pentru mine - cum nu suport deloc frigul :) Locul meu chiar e acolo - m-am gandit eu mai bine! In fiecare zi imi vine idei noi si ma iau prin surprindere ganduri frumoase si tot incerc sa vizualizez o viata acolo. N-a existat nimic care sa-mi displaca...
Azi noapte am descarcat in sfarsit o parte din poze si cred ca a venit momentul lor :)


Parcul Miranda - Caracas



un super bolid in Caracas


El Alvila, Caracas