Am ajuns de vreo doua-trei ore acasa. In sfarsit, dupa mai multe incercari am ajuns la tara la tata. De cand s-a hotarat sa faca casa in satul in care a copilarit, verile si le petrece acolo, in aer liber. Verile lungi - ce-i drept si primaverile foarte devreme :) Adica mai tot timpul. Si acum il inteleg...
Am stat acolo de sambata pana azi - adica cateva zile si am impresia ca timpul s-a oprit in loc. Zilele astea parca am recuperat copilariile pierdute in care n-am avut bunici "la tara". Am mancat fructe proaspete din copac si ciorba facuta de mama din legumele din gradina noastra (bio!:) ), am fiert porumb "furat" si l-am mancat cu o pofta nebuna, am mers duminica la targ cu toata lumea, aproape in fiecare zi la Cerna la "scaldat", ne-am si bronzat pentru ca am avut parte de un septembrie foarte cald - seara in vizita la vecinii de peste drum la povesti de viata si stat in curte pana tarziu. Ne-am plimbat pe marginea drumului la inserat si-am admirat cerul instelat si luna plina care se tot arata de cateva zile si care ne lumina calea. Ce frumos era! Si ce incet trecea timpul...Sunt lucruri pe care uneori le uitam cand stam la "blocotet", cum zice mama. Ce tristi sunt oamenii din orase! Tristi si ingandurati si uneori atat de ocupati incat uita sa te salute pe strada.
Am vazut copii intorcandu-se de la scoala pe jos cativa kilometri in fiecare zi, cu incaltarile in mana - asa cum mai auzeam din povesti de la unchi si matusi care au copilarit la tara. Am scos pentru prima data apa din fantana si mi-am dat seama ce inseamna sa faci asta in fiecare zi ! M-am spalat afara, cu apa incalzita la soare - inca nu avem apa curenta in casa :)
Am citit in fiecare seara si m-am culcat cel mai tarziu la 23 :)
Viata la tara nu-i tocmai usoara...dar are farmecul ei si cateva zile e Raiul pe pamant sa te rupi de realitate...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu