Ah ! ... Tu, 2012 :)

...cate am de zis...cate ganduri, mereu timp putin cand vin pe aici in vizita in ultima vreme...
Acum ar trebuie sa ma imbrac deja si sa ma pregatesc de petrecere, dar am zis...inainte sa trecem spre marti :) sa ne amintim de ce a fost pana aici anul asta...

Asadar si prin urmare...in 2012...

...am luat multe decizii si a fost anul schimbarilor :) in bine :)

Printre cele mai importante a fost mutarea la Brasov asta vara...mi-a luat mult timp sa inteleg ca linistea mea nu era acolo unde o cautam eu cu disperare, la Bruxelles - ci acolo unde se nascuse la un moment dat si o lasasem in urma, fara sa ii dau nici o sansa. Acum inteleg si vad altfel lucrurile si totul capata un sens. Uneori avem pur si simplu nevoie sa ne dam cu un pas inapoi ca sa vedem mai clar situatia in care ne aflam. Asa ca Iti multumesc din nou, acolo undeva si peste tot - unde esti - pentru ca din cand in cand, la rascruce de drumuri imi luminezi calea si ma faci sa aleg ceea ce a mai bun pentru mine.

Singurul regret legat de Bruxelles sunt oamenii frumosi pe care i-am cunoscut si i-am lasat in urma, cu tot cu amintiri...dar, fetelor, astept sa ne revedem curand ca sa traim alte povesti de spus nepotilor :) (Alexandra facea poza, dar e si ea in poveste)

Anul asta a fost un val de sentimente frumoase, dar si de pierderi...s-au dus si Pufi si Piti - cele doua pisici care erau parte din familie deja - una de 18, cealalta de 10 ani, dar in schimbul lor a aparut in viata noastra Sisi - care face cat zece pisici la un loc...

S-au intamplat multe de fapt..am fost cu kayak-ul prin Ardeni...

...cu avionul de doua persoane pe deasupra Brasovului (pentru asta ii multumesc pilotului in devenire Mitza alias frate'miu :) ) si ... am vrut sa sar cu parasuta, dar inca n-am sarit :))

In alta ordine de idei, pentru ca nu am uitat de el, nici nu am cum...s-a nascut o Minune - Mathéo - primul copil pe care l-am tinut in brate si am simtit din prima clipa, inca de la inceputul inceputului ca e un pic si al meu, spiritual vorbind - Alina mi-e in continuare ca o sora, uneori poate chiar mai mult de atat...fericirea si linistea nu pot fi cu siguranta descrise in cuvinte si tinandu-l pe el in brate lumea e mai frumoasa si mai buna: Mathéo, tu esti Iubire. Sa nu uiti niciodata

Se intampla multe in fiecare an, iar a trecut timpul fara sa-mi dau seama...trebuie sa incep sa ma pregatesc...

Si inainte sa plec, lasa-ma sa-ti spun ca cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat anul asta - cu toate ca incep sa cred ca nimic nu e intamplator :) - ai fost Tu ...

Cand visele devin realitate.

...intotdeauna i-am admirat pe oamenii care au crezut in visele lor si au luptat pana le-au transformat in realitate.De multe ori stiam sau intuiam cu usurinta ca dincolo de varful iceberg-ului e multa munca. Astazi - mai mult decat oricand - stiu ca in afara de efort exista motivatia, pasiunea, dorinta de a schimba lucrurile in mai bine, dorinta aceea sincera de Altceva. Asa a aparut acum cativa ani "Modelul meu". Atunci l-am citit, am zambit, mi se parea total logic si firesc, dar cu toate astea pentru multi avea iz de utopie: Mihai voia sa schimbe ceva in gandirea generatiei tinere: el - unul, ei - cateva milioane bune. A fost probabil momentul in care frate'miu incepuse sa se gandeasca si la ceilalti, la tinerii pe care ii vedea in fiecare zi si care nu aveau modele demne de urmat - a fost de fapt clipa in care el a vrut sa faca ceva pentru ei, pentru noi - generatia asta care parem de sacrificiu dintr-o mie de motive: si-uite asa dintr-o idee si-un vis s-au nascut proiecte, alte proiecte si visul a prins aripi.
Eu am crezut in el pentru ca - facand parte din aceeasi familie si crescand cu aceleasi valori si principii - mi se parea normal sa poti ajunge "sus" prin munca, educatie si perseverenta si nicidecum prin oportunism ieftin - din pacate atat de des intalnit in Romania...
Daca exista un Om in care sa cred in lumea asta e el. Un Om - dincolo de artistul, managerul, de politicianul care s-au nascut in timp. Am convingerea - pentru ca a fost mereu o persoana verticala - ca toate deciziile pe care le va lua si toate promisiunile pe care le va face - vor avea o latura umana mai presus decat orice.
Azi, dupa ce m-am vazut cu el la masa de pranz mi-am dat seama ca trebuie sa le multumim in primul rand parintilor nostri pentru ca ne-au crescut niste copii frumosi, sinceri, corecti si buni si ma simt mandra si fericita sa vad ca amandoi am reusit de-a lungul timpului sa crestem, sa ne autoeducam dincolo de educatia care ni s-a oferit, sa ne depasim de multe ori limitele gratie libertatii de gandire de care am avut parte si sa devenim Oamenii care suntem astazi.
Mitza, exista cineva care crede in tine, chiar daca nu ti-o spune in fiecare zi...Si stiu ca atunci cand iti propui ceva si lupti nu ai cum sa nu reusesti...

Ah, si mai e ceva...stii ca esti deja "Modelul meu" din multe puncte de vedere...:)