Nici nu stiu de unde sa incep...acum vreo trei saptamani eram cu Ralu la Bruxelles si ne gandeam sa ne luam bilete pentru acasa. Ne-am tot uitat noi pe toate site-urile - biletele relativ scumpe, avand in vedere faptul ca se apropia Pastele. Auzise ea ca s-a bagat Ryanair pe Budapesta, asa ca ne-am gandit ca nu ar strica sa luam in considerare si varianta asta. Surpriza: 4,99 euros/ persoana :)) N-am stat pe ganduri nici o secunda ! Nu ne gandisem insa la restul drumului.....................:)) Da' mama are o vorba "Cand esti tanar, poti sa calatoresti in orice conditii..." :)) Ei bine, iata-ne pe noi doua, dupa 2h30 de zbor - timp in care am jucat UNO cu niste tinere sperante belgiene - asteptand autobuzul care mergea spre Cluj. Ca tot omu', cand am vazut ca sunt peste 20 de grade, ne-am luat cate o cafea din aeroport si ne-am intins pe iarba din fata - la soare. Dupa vreo juma' de ora, au aparut doi politisti care se uitau suspect la noi, iar cand au vazut ca nu le fumam iarba - au plecat :)) Drumul spre Cluj a fost...incerc sa caut cuvintele care sa il descrie cel mai bine ... ca o gaura neagra in timp si spatiu. Am facut 9h ! Trec peste detaliile de genul caldura mare, mon cher! si personajele pe care Caragiale le-ar ravni din strafundul constiintei - care sunt totusi oameni si binevoiesc sa circule cu acest mijloc de transport in comun ... atmosfera era de nedescris :)) Oricum, se spune ca pentru lucrurile bune merita sa astepti in viata, asa ca...dragul meu Cluj, sper sa apreciezi efortul :) Asadar si prin urmare de joi pana duminica am batut Clujul la pas si imprejurimile - daca nu ati fost la Gilau nu se pune. Acolo l-am cunoscut pe Sam, un tip tare haios, care mi-a spus ca are un blog. Daca sunteti vorbitori de limba lu' domnu' Shakespeare - voila de vezi ce are el de zis in legatura cu ce ne-a fost si noua dat sa vedem...
Si de duminica seara iata-ma la Brasov :) Eu tot uit ca 300 km se fac in 6h in Romania, nu intr-o ora jumate. Calatoria cu trenul prin Romania pare una initiatica, ca in basme...
Eh, macar am avut timp sa ma gandesc...si sa ma gandesc...si sa ma tot gandesc ca dupa o ora mi s-a terminat bateria la laptop si ciuciu priza. Nici macar la clasa I - bine, eu calatoream la clasa a II-a, dar as fi comis o infractiune daca stiam ca pot sa ma uit in continuare la mad men fara sa raman cu buza umflata in mijlocul episodului. Si afara ploua...si eu ma tot gandeam...si mi-am amintit ca am Ipod-ul la mine si era - slava domnului - incarcat! Macar muzica sa ma salveze! (pentru ca mi-am dat seama ca nu sunt mereu prietenoasa - la un moment dat s-au mutat doua doamne cu mine in compartiment si una dintre ele tare avea chef de vorba - insa nu-mi dau seama despre ce puteam discuta cu ea...asa ca...am fost nepoliticoasa si ... ati inteles...ipod-ul e raspunsul).
