duminică, 29 ianuarie 2012

De ce iubesc eu Franta ?

..mai exact sudul Frantei. 
Pai in primul rand, pentru ca nu e Belgia. Si nu ploua de cel putin trei ori pe zi. 
Pentru ca atunci cand am ajuns prima data la Montpellier si-am iesit din gara si am vazut palmieri pe o parte si pe cealalta a drumului care ducea spre Place de la Comédie, multi studenti si soare cat cuprinde, am zis: eu aici vreau sa raman! (dar dupa cum bine se vede cu ochiul liber, nu prea mi-a iesit schema asta! sau nu inca...). Ei bine, nu acelasi lucru il pot spune despre Bruxelles :) 
Pentru ca are iesire la Marea Mediterana :) si plaje mari si insorite! Si inca o data, multi palmiiiieri, care - evident - te duc cu gandul la o vacanta continua.
Pentru ca poti sta din ianuarie pana in decembrie pe terase - okey, uneori incalzite...daaaaar unde mai gasim noi mai mult de 300 de zile insorite pe an? 
Pentru ca se vorbeste franceza - nu franceza cu cuvinte belgiene, nu flamanda - franceza. Ok, cu accent de sud, dar e franceza ! :) 
Pentru clima blanda, vinul bun, oamenii zambitori. Pentru zonele viticole ca-n filme, pentru ca oricand poti fugi la Barcelona. 
Pentru ca de fiecare data cand ma uit la pozele din Franta (:), :), :), :), :) ...) ma inveselesc instantaneu. Si nu o data, de doua ori - ci mai mereu. 
Iubesc Franta dintr-o mie de motive si in fiecare zi ma intreb cand o sa ma intorc oare. Pentru ca pur si simplu simt ca ii apartin. Si ea mie. 

4 comentarii:

Oana Megis spunea...

OOOO, ce bine ma "unge" ce spui tu despre Montpellier, Nicole...Mersi ca imi reamintesti ca traiesc intr-unloc la care visam de cand ma stiu. Raceala si lipsa de emotii a celor din Sud ma facuse sa uit. Din fericire azi am reusit sa fac o intalnire a romanilor minunati din Montpellier care m-au facut sa-mi spun: "Am tot ce-mi trebuie aici!!" (ok, mai putin un servici, da' las' ca trebuie sa ma mai bucur de "fac ce vreau". Nu stiu cum am facut si am reunit azi 23 de romani unul si unul. Ne-am bucura sa te avem aici pentru c te-ai integra perfect in "Romani la Montpellier" (fb). Te p si iti multumesc de trezirea la realitate. Frumos articol!

Bia spunea...

Vai ce-mi faci :)) Cred ca plec sa ma uit la poze. Chiar daca am stat putin in sud, m-am lipit de Montpellier și știi ce e paradoxal? In noaptea in care am ajuns eu la Montpellier plouase de era tot orasul blocat :)) Dar a doua zi cand am iesit pe centru (fara sa stiu unde este, m-am dus ca teleghidata de o forta necunoscuta) și am văzut și eu palmierii aceia de care vorbești, drumul spre gară, m-am îndrăgostit instant. Plus că eu până sa ajung în sudul Frantei nu iubeam marea cine stie cat de tare, dar de acolo incepand: Palavas les Flots, Frontignan, Sete... de atunci mi-a intrat si un pic de apa de mare in sange... :)

Vulpitza spunea...

Inca un om neconsolat pe lumea asta. Bine ai venit in club. Si eu ma intreb zilnic cum sa traiesc dupa Paris :)

Anonim spunea...

Eu am visat o viata sa traiesc peste ocean.Nu stiam exact momentul..dar stiam ca va veni. „Ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample”...Sunt convinsa ca va veni momentul in care o sa te reintorci,daca asta vei vrea cu adevarat. Mihaela L