Sufletul meu imi spune ca o sa mai ajung curand prin America latina sau prin tarisoara asta cumva vecina care se numeste Spania, asa ca m-am decis sa aprofundez ca tot omul insetat de cunoastere limba lui Cervantes.
Primul pas l-am facut acum vreo cativa ani cand am cumparat o prostie de carte unde inveti cum se zice la creion si valiza. Si unde mai inveti cum zici "eu sunt, tu esti,..." chestii care pana la urma, vin de la sine. Si oricum, problema nu ar fi lipsa de interes fata de detaliile astea, ci mai mult contextul dat - verdictul a fost asadar clar, singura nu pot sa invat! Nu pot si nu pot! Au trecut anii, praful s-a asezat pe cartea mea la fel ca pe interesul meu spre "este idioma". Dar cum destinul nu uita niciodata, vara asta m-a dus la mama lor, in mijlocul latino-americanilor! Si nu mi-a fost usor! Inca am in minte experienta traumatizanta din Catia la Mar cand a trebuit sa cumpar ananas si l-am intrebat pe domnul vanzator (mai mult vanzator decat domn, fie vorba intre noi) "eres dulce?" Evident, ca tot romanul vorbitor nativ de toate limbile latine (deh!), nu stiu sa folosesc decat persoana a doua singular in spaniola...si uite-ma fata in fata cu pradatorul-vanzator-domn oaches care imi zambea cat Casa poprului la auzul acestor vorbe dulci. Ralu, ca sa ma salveze, a inceput sa ii explice cum ca "mi amiga no habla espagnol muy bien" si ca voiam doar sa stiu daca piña de langa el (adica ananasul de o mie de ori mai atractiv in ochii mei) - e dulce. Concluzia a fost atunci "de acum inainte o las pe Ralu sa vorbeasca". Dar asta era solutie pe termen scurt, iar eu am nevoie de una pe termen lung. Adica sa ma descurc singura singurica in tara mamei lor.
Asadar si prin urmare, iata-ma ieri - impreuna cu mi amiga rumana, Raluca - la prima noastra masa rotunda de spaniola. Evident, noi doua si inca un flamand am ajuns acolo la 20h - adica la cat era intalnirea, iar restu' pe la 21h15...timp in care am devorat doua beri si i-am ascultat pe Ralu si pe Tom cum vorbesc in spaniola. La inceputul serii inca imi stateau cuvintele in gat. Numa' bine, cat sa-mi fac antrenamentu' pentru uruguay-anul care m-a intretinut pe mine aproape tot restul serii - cu mici pauze ici colo rezervate francezului care fusese si el plecat prin Argentina - din pacate cu el tentatia era mult prea mare sa vorbesc in limba lui Molière, asa ca preferam accentul shshit al sud americanului. Si da! Daca nu stiati, au un accent tare ciudat! (zise ea, mare cunoscatoare deja de limba spaniola!). Mare mi-a fost mirarea cand, o data ajunsa acasa, am inceput sa gandesc in spaniola. Ciudata creatura mai sunt ! Adica okey, mi s-a intamplat deja de o mie de ori sa gandesc in franceza, sa-mi fac planuri si liste de cumparaturi in cap, daaaaar dupa ani de stat in Franta, nu dupa trei ore de conversatii extravagante in espanghlish...
Acestea fiind spuse, cred ca de acum incolo va veti putea gasi in fiecare miercuri seara, de la 21h15 la mesele noastre rotunde de ... olé ! Ati ghicit...
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu