Ma gandeam intr-o zi ca vreau ca fiecare dimineata sa-mi aduca in viata o poveste. Nu stiu, o poveste de viata. Ceva frumos, care sa-mi aduca zambetul pe buze.
Azi de exemplu, m-am trezit si aveam nevoie sa iau aer. Asa ca m-am urcat in tren si am plecat la Sète, un port la cativa kilometri de Montpellier. Am mai fost o data, acum trei ani, cu mama. L-am redescoperit, am dat intamplator peste niste locuri absolut geniale: o plaja, undeva intre niste stanci, usor pierduta...Simt ca o sa ma intorc in curand. Mi-a fost bine.
Un comentariu:
Pfff... ai fost la Sete? Doamne, ce mult mi-a mai plăcut, acolo mi s-a părut că marea are cea mai incredibilă culoare din câte am văzut...
Trimiteți un comentariu