duminică, 12 septembrie 2010

Azi sunt fericita

Azi am avut timp sa ma gandesc la o gramada de lucruri...am fost sa vad marea. Si pentru cine nu stie, ea m-a adus aici, in sudul Frantei, inca de la inceput. 

Printre altele, am trait pentru prima oara o experienta pe care mi-o doream de mult: am mancat singura pe terasa unui restaurant. A fost destul de amuzant, cand am ajuns acolo m-a intampinat o doamna si nestiind ce sa ii zic, pentru ca totul era destul de evident, i-am spus: "O masa pentru....mine". Am mancat cel mai bun somon la un pret foarte decent, avand in vedere faptul ca terasa era situata chiar pe malul marii. Apoi am comandat o sangria, pe care am savurat-o cu zambetul pe buze, privind marea. La un moment dat mi-am amintit ca aveam o carte la mine si am ramas sa citesc vreo 20 de minute...Era bine...eram eu, sangria, cartea si marea. Si aerul usor sarat de mare...Mi se parea minunat, era o fericire in stare pura. Si cred ca se citea totul pe fata mea. Langa mine, un cuplu mai in varsta. Ea se tot uita la mine si zambea, constant. Poate ii aminteam de vreo scena din tinerete, poate ii inspiram bucuria de a trai. Poate ne stiam de undeva. Poate dintr-o alta viata. Poate. 

Intr-un final m-am hotarat sa plec, voiam sa mai prind cateva ore dupa amiaza la plaja, timpul e inca estival. Cu muzica in urechi, picioarele prin apa si gheozdanul in spate, am mers de-a lungul plajei vreo cativa kilometri, asa aveam chef. Zambeam fara motiv. Faceam exact ceea ce voiam. Eram un om implinit. 

La inceput spuneam ca am avut timp sa ma gandesc la o gramada de lucruri...as putea sa fac o lista si tot nu s-ar termina. Ce-am retinut din ziua de azi e de fapt foarte simplu: uneori suntem mai bine singuri decat insotiti. Era o vorba la un moment dat..."mai bine sa te stiu departe si sa te simt aproape, decat sa fii langa mine si totusi departe". Solitudinea in sine nu e nimic rau, daca sentimentul de apartenenta exista si daca stim ca undeva, exista cineva care simte ca noi. Sufletele nu au limite, nici granite si departarea nu face decat sa le apropie mai tare. Eu cred in ceea ce simt si stiu ca dincolo de toate timpul se va ocupa si de sufletul meu. 

Astazi sunt fericita. A fost o alta dimineata cu soare. 

3 comentarii:

Bianca spunea...

Mă bucur pentru tine, pentru ce ai simțit și pentru ce ai petrecut doar tu cu tine... deci, ești iar în sud. Mi-e dor și mie...

Stefan spunea...

de ce ma citesti? tu esti altfel
k

Nicole spunea...

@k: diversitatea nu e un lucru rau. iar daca as citi doar ce scriu eu m-as consiera un om incuiat. de ce crezi ca suntem atat de diferiti?