La mansarda am doua ferestre mari prin care nu pot sa vad decat cerul. Asta mi se pare genial - nu masini, nu blocuri, nu case, nici oameni - doar cerul. Uneori e liniste, alteori merge radioul. Oricum ar fi, e perfect.
Azi dimineata eram grabita sa plec la birou, am urcat sa-mi beau cafeaua - pe care de multe ori in ultima vreme o iau cu mine jos ca sa o "savurez" in timp ce ma machiez (daaa, iarna ma machiez - pentru ca altfel arat ca o leguma obosita :-) - neah, exagerez! dar iarna nu-i ca vara, stim cu toa(n)tele!) - asa ... si cum eram eu grabita, m-am uitat pentru o fractiune de secunda in sus si cerul era atat de senin si recunosc, m-am certat un pic in gand ca nici nu observasem...si m-am asezat frumos pe canapea, am inchis ochii si-am simtit mirosul puternic de cafea si totul in jur parca era mai frumos si pentru prima data m-am auzit spunand cu voce tare "Multumesc!"
Si-am zambit privind in sus, am inceput sa rad singura, eram fericita.
Si culmea...nu simt ca am pierdut cateva minute, din contra, simt ca m-am recastigat. Din nou.
Si pentru ca imi sunteti dragi:
Si pentru ca imi sunteti dragi:
Vine week-end-ul si de obicei in week-end nu deschid calculatorul, care btw - acum merge.
Asa ca...acestea fiind spuse va urez un week-end cu mult soare la mansarda ! :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu