Decembrie - luna faptelor bune.

Am intrat deja in decembrie! Ufff...deja? Stiu, inca o data, timpul trece al naibii de repede! Parca ieri eram in Venezuela la soare si azi...hmmm ma pregatesc de vacanta de iarna. Daca as avea de ales.........(prietenii stiu ce as alege :-) ), dar cum nu prea am de ales...e ok si frigul (mai ales ca shhhh fie vorba intre noi, anul asta poate ma  incumet sa invat - cu adevarat - sa schiez...)

Multi dintre voi va ganditi probabil ca vine Craciunul. La Bruxelles e o nebunie de culori si beculete si braduti si vin fiert...si...stiti voi atmosfera :-) Si cand spunem Craciun in general ne gandim la cadouri pentru cei dragi, la papa bun si la atmosfera placuta de "acasa". Eu ma tot gandesc de cateva zile ce fapte bune sa fac. Pentru ca sunt constienta de faptul ca nu toti avem parte de bunatate, de caldura si de ganduri bune.
Anul trecut i-am ajutat pe niste prieteni sa duca hainute si jucarii unor copii mai putin norocosi...l-am avut pe Mos Craciun cu noi, am stat cu ei la povesti si unii dintre ei s-au bucurat atat de tare incat au ramas fara cuvinte.
Anul asta ajung in Romania pe 15 decembrie, adica destul de devreme ca sa ma pot implica in alt proiect de suflet. Daca vreunul dintre voi, cititorii mei, aveti un astfel de proiect si vreti si voi sa facem fapte bune impreuna, scrieti-mi! Si voi raspunde "prezent!"
Si nu uitati ca inainte de toate, o simpla prezenta in viata cuiva - chiar pentru cateva minute - poate inseamna cat o mie de jucarii...
:-)

Am chef azi...acum...

Nu-mi place sa vorbesc despre viitor, sa fantasmez despre viata mea in anii ce au sa vina.
Nu stiu daca e intotdeauna calea cea mai buna, dar mi se intampla de multe ori sa traiesc in trecut, sa resimt senzatii si uneori sentimente deja traite, sa ma intorc in timp si sa zic "da, acolo am fost", sa zambesc. Un simplu parfum sau chiar un iz ma fac sa ma gandesc la acea persoana care a fost acolo, candva. Iubesc sentimentele care ma inconjoara in momentele de solitudine si linsite, atunci cand ceva foarte profund isi face simtita prezenta. Un amalgam de culori si forme ma duc cu gandul spre un nou inceput, un vis imi poate tulbura intreaga zi, nu mai sunt eu...

Cand sunt acasa, imi place la nebunie sa pot "evada" in poiana noaptea si pe drum sa ascult muzica mea de suflet, muzica mea veche care ascunde multe amintiri si fara care nu as putea trai, sa privesc orasul de sus, sa ma opresc la belvedere si sa oftez, sa alerg prin zapada si sa ma uit spre cerul care imi pare atat de aproape dintr-o data, sa am impresia ca il pot atinge, sa vad mii de stele, sa fim doar noi, sa pot sa simt ca traiesc cu adevarat fara nici un alt artificiu, sa nu-mi pese de nimeni si de nimic, sa fiu libera pentru o secunda...nu mai e mult si de fiecare data cand ma gandesc la asta am fiori...ma reintorc ca sa retraiesc senzatii, ca sa fiu aproape de oamenii dragi mie, ca sa pot sa visez iar cu ochii deschisi, ca sa imi pot permite sa fiu nostalgica...

PS: tocmai ascult Nazareth - Love hurts...........................................inchid ochii si sunt deja pe drumul de poiana, cu inima mica cat un purice, cu un nod in gat..........merg mai departe.........e frumos............cerul e roz..................aproape ca ninge.................Love hurts..................