Azi e ziua lu' tata. Adica intr-un fel...s-a nascut pe 26 septembrie, dar parintii, de bucurie si cu arsita mare (adica gandul la alcool si petrecere), l-au declarat dupa trei zile, ceea ce inseamna ca oficial e trecut pe 29. In fiecare an am o mare dilema...in ce zi sa-l sun si sa ii spun La Multi Ani ? :)) M-am gandit eu, ca sa nu creada ca am uitat, sa il sun inca de pe 26 :) Si inca un telefon peste trei zile nu strica niciodata.
La noi, in sudul Frantei (mi-a placut cum a sunat asta :)) ), e inca vreme buna de plaja. Adica 30° !! Asadar si prin urmare, azi am fugit la mare cu Alina. (pentru ca baietilor din dotare nu le prea plac genul asta de activitati, din pacate). Daca ar putea sta in casa la televizor/calculator/play station ar fi ideal! Ceva ma face sa cred ca ei sunt obositi din nastere, ca altfel nu prea-mi explic cum te poti trezi la 13 si la 15 esti obosit de parca ai fi dat la coasa toata ziua! Eu ma tot intreb daca toti sunt asa, ca daca nu, atunci mai merita sa caut :)) Deci daca printre voi e vreunu caruia ii placa sa iasa din casa, astept un semn de viata...radem, glumim...dar imi dau seama ca femeile sunt mult mai active decat barbatii. Asta o vad si la ai mei. Mama se trezeste de dimineata, fuge dintr-o parte-n alta, uneori ma intreb si eu ce mananca ca sa aiba atata energie. In fiecare duminica merge cu prietenele ei la plimbare (adica urca pana in Poiana Brasov pe jos(!), chestii de genu'...), asta ca sa nu va imaginati ca plimbare = mall :)) aviz amatoarelor pisi! Mi se pare excelent! Tata e mai sedentar. De fapt lui ii place la tara, acolo unde a copilarit, zona e excelenta. Si-a si construit o casuta si toata vara si-o petrece in aer liber. Si asta mi se pare misto, dar tre' sa ai o varsta ca sa nu mori de plictiseala intr-un colt uitat de lume. Mi-ar placea si mie o saptamana, doua, dupa care cred ca mi-ar fi dor de oameni :)) Poate la vara :)
Ziceam ca am fost la plaja...mi-am dat seama ca vara asta nu am prea stat la soare si imi parea rau ca imediat vine frigul si gata distractia! Marea imi da intotdeauna un sentiment de bucurie, imi da gustul libertatii...azi am avut o discutie interesanta cu Alina despre relatii si pana unde trebuie sa facem compromisuri...si ma rog...am ajuns la niste concluzii care nu sunt tocmai imbucuratoare, pentru ca noi vrem ceva, ei altceva...si uite asa sunt zile in care nu se intampla nimic intersant. Probabil ca asta e si riscul atunci cand stai cu cineva, sa te complaci in situatii care nu iti fac neaparat placere. Si nu stiu daca e chiar normal...Sunt multe de spus si mai multe de facut :)
La Multi Ani, tati ! :)
3 comentarii:
BRAVO!!!! si eu care credeam ca doar barbatii romani au problema asta cu statul in casa si lipsa de activitate! e clar ... femeile sunt facute din alt ''material'' decat barbatii.
in curand voi creea clubul femeilor satule sa tot traga de barbatii sedentari :)))
La multi ani, cu intarziere, tatalui tau! :D Si sa revenim la discutia care mi-a captivat atentia: compromisurile intr-o relatie. Deci nu stiu cum se face ca nu suport nici macar ideea de compromis, daramite sa mai si accept unul. Dar da, am acceptat compromisuri mai mici sau mai mari si nu mi-a facut nicio placere, ba chiar consider ca mai bine nu le faceam pentru ca mi-ar fi fost mie mai bine, insa nu ne-ar fi fost "noua" si pluralul ala simt ca uneori imi priveaza libertatea (inca ceva la care tin cu ardoare). Nu e vorba doar de sedentarismul lor, ci si de serile cu meci de fotbal si alte cele pe care noi le intelegem pe toate, insa ei daca sunt refuzati atunci cand ne invita in oras se bosumfla de parca ar avea 3 ani si nu le dam jucaria preferata. Mie nu mi se pare ca ei ar face vreodata vreun compromis! Oricat ar striga ei sus si tare "cate au facut pt noi" eu nu cred si gata :))
Trimiteți un comentariu