luni, 14 octombrie 2013

Mini me :)


Traiesc in fiecare zi pura fascinatie de cand te-ai hotarat sa existi si mai ales de cand mi-ai oferit mie acest privilegiu: sa fiu mamica ta, sa te port in mine si in sufletul meu :)
La inceput nu intelegeam multe - stiam ca esti acolo undeva, dar inca nu-mi dadusei nici un semn concret de viata. Te vazusem la ecograf, prima data aveai mai putin de 2 cm.
De vreo cateva saptamani bune in schimb, imi amintesti in fiecare dimineata si seara ca nu sunt singura. Si sentimentul e atat de frumos! Am momente la inceputul zilei cand ma invadeaza asa o fericire venita parca de nicaieri si imi da energie pentru tot restul zilei. Ma faci sa zambesc fara motiv si incep sa te iubesc - tot mai mult - neconditionat, chiar daca inca nu te-am cunoscut. 
Uneori mi se mai intampla sa ma intrebe lumea daca ma simt bine. Si nu stiu niciodata cum sa le explic oamenilor - pentru ca ce mi se intampla trebuie trait, nu explicat :) - ca ma simt excelent! Ma simt iubire, simt ca mi s-a oferit un dar si simt mai presus de toate ca exist. Am avut noroc sau pur si simplu ne-am inteles atat de bine noi doi - eu si bebe - incat nu mi-a fost rau deloc in timpul sarcinii, asa cum mai auzisem ca se poate intampla. Uneori doar, spre seara, ma simt mai obosita, dar oboseala nu e o boala :) Dormim mult noi doi si tare ne mai place! Sper sa ne placa si dupa ce facem cunostinta cu Lumea :)
In tot timpul asta, pana acum - si am ajuns cu bine la 28 de saptamani - am continuat sa fac cam ce mi-am dorit: de la mers cu bicicleta mai pe la inceput la drumetii pe munte - mai lejere, mai in ritmul impus de corp si de bebe, dar am reusit sa ajung acolo unde mi-am propus. Am fost si la mare cateva zile asta vara, cat sa respir aerul de mare sarat - de care, a propos, mi-era putin dor :) 


Nu stiu daca simti ca scriu despre tine, iar ai inceput sa faci tumbe prin burtica :) 
Mi-esti deja asa de drag, abia astept sa te cunosc!
Dar te las pe tine sa alegi cand vrei sa vii pe Lume :)