Cand am cunoscut-o prima data mi s-a parut timida, tacuta. Era probabil prea multa lume in jur, prea multa vorbaraie, prea multa agitatie. Mi-amintesc ca Florin plecase la un concert si m-a-ntrebat daca am chef sa ies cu ea, nu stia prea multa lume in Brasov. Am zis un "Da!" entuziast, imi doream sa o cunosc mai bine si in alt context. Pentru ca aveam chef de o plimbare in natura, am zis sa mergem spre Pietrele lui Solomon. Eram numai noi doua si tin minte ca am povestit cate in luna si in stele, ea - cea de la inceput timida si tacuta - era acum vorbareata si plina de viata, avea idei frumoase despre ceea ce ne inconjoara si respira o libertate molipsitoare, pofta de viata. Avea ceva din inocenta unui copil si iubire in privire. Cu ea - cea de atunci - am ramas eu in gand.
Anul trecut, exact pe 15 iunie au zis "Da". Pe 1 Septembrie a urmat petrecerea la care eu si Mitza am fost nasi. Asadar si prin urmare, acum suntem legate pe viata si treaba asta nu poate decat sa ma bucure :)
Azi, 23. La multi ani, finuto! La multi ani, Ioana! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu