Despre ce ma face sa zambesc dimineata cand ma trezesc...:)

Am promis sa fiu fericita si sa nu mai plang ca un copil la filme. Chiar si atunci cand sunt la cinema nu mi-e frica si nici rusine sa stau cu capul in bratele tale si sa imi curga lacrimi...si sa raman asa pana acasa, sa adorm in bratele tale...
Asa sunt eu, un copil sensibil...si tu ma cunosti cel mai bine. O data m-ai vazut plangand..mi-ai zambit si mi-ai spus ca asta e farmecul meu, charmul meu...cand sunt copil. Si te-ai ridicat, m-ai luat in brate, mi-ai spus sa nu plec. Oricum as fi ramas...
Sa-ti mai povestesc iar cum a fost sambata cand am plecat la plaja si era asa de cald ca am intrat in apa...si am incercat sa inot, dar valurile erau maaari maaaaari...si apa era saraaata, saraaaata...si ma uitam spre cearsaful meu portocaliu pe care il lasasem pe mal si nu stiam ce sa fac...ma gandeam la tine voiam doar sa pot zbura usor...Si cum am alergat dupa baiatul care vinde inghetata si nu mi-a vandut decat vise desarte...si cum m-am intors iar plangand, pentru un simplu capriciu...asa sunt eu.
Sa-ti amintesc cum am lasat urme in nisip atunci cand cautam iubirea pierduta, si cum ti-am scris numele si-apoi pe al meu si ne-am lasat urmele acolo pierdute si am crezut in noi...
Si cat de fericiti am fost atunci cand ne-am regasit si cum cu fiecare zi care trece ne spunem ca suntem mici si prostuti si ca o sa ne facem mari si ca atunci o sa radem de toate prostioarele noastre, dar care au atata farmec acum !
Stii ca te iubesc cel mai mult atunci cand esti tu, copilul din tine, din mine, cand suntem amandoi copii si ne iubim...