Imi lipseste uneori curajul. Sa scriu ce simt, exact ce simt, sa las frau liber...
Scriu si sterg, alteori frazele-mi raman doar in minte, perfect compuse, ca si cand cineva mi le-ar dicta. Dar nu reusesc sa creez un tot. Se pare ca azi e la fel, doar ca simteam nevoia sa ma exprim, sa iasa din mine toate gandurile astea, sa se spele, sa se curete si mintea mea sa ramana libera.
Mai devreme, mergeam agale prin ploaie de la birou inspre casa - eu habar nu am sa merg repede, chiar si-atunci cand ma grabesc dau senzatia ca ma plimb, dar nu-mi pasa, mie imi place :) - si simteam asa picaturile de ploaie pe fata, aveam sentimentul ciudat ca ma mangaie, ca niciodata. Am privit in sus si am zambit si in loc sa ma opresc acasa, mi-am continuat drumul pana la magazinul de langa noi, mi-era pofta sa beau un pahar de vin alb. (stiu ca suna a inceput de alcoolism, dar am trecut de mult de perioada aia :)) ). Asa ca am cumparat o sticla de vin, m-am instalat in mansarda - m-am facut confortabila, am pus muzica mea de suflet si am tras puternic aer in piept. Si m-am gandit din nou la alegerile pe care le facem in viata si cat de mult conteaza sa fie cele bune. Cum stim ca sunt cele bune? Pai simplu: suntem fericiti. Cand saptamanile incep sa semene intre ele, cand nu mai stim ce zi e, ce luna - stim doar ca urmeaza week-end-ul si ne bucuram atat de tare incat trece de parca ar fi durat trei ore...alegera e mediocra.
Cand m-am intors din Venezuela eram alt Om. Sunt experiente in viata care te schimba, pur si simplu. Stiu ca viata pe care am avut-o acolo poate ca nu o pot avea in mod constant si Ralu' stie ce vreau sa spun. Cat era totul de frumos si de linistit, plin de iubire! - in locul acela, in tarisoara asta indepartata sufletul nostru era mare cat noi la un loc si nu mic - ca acum - si strans intr-un colt, nestiind incotro sa o apuce. Eram inconjurate mereu de oameni frumosi, oameni sinceri si iubitori. Acum - nu mai stiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu