vineri, 30 ianuarie 2009

Colbie Caillat - Bubbly

Imi obosesc sufletul si mintea cu nimicuri...trebuie sa gasesc iesirea......sete de soare si de bronz natural, de aer curat si de priviri sincere care se topesc, sete de iubire, sete de fluturi in stomac, sete de lucruri simple care sa mi se para speciale...dor de tine...

joi, 29 ianuarie 2009

Amintiri...


e 5 si ceva am ... si nu am somn.
Acum cateva minute mi-a trecut prin cap o scena din trecutul meu, pe vremea cand eram in Bucuresti; aveam un loc care imi amintea din cand in cand ca orasul nu era chiar asa dur, care ma facea fericita, unde ma refugiam ori de cate ori imi doream ca timpul sa nu mai fuga pe langa mine, unde imi placea sa fiu singura, pentru ca unele lucruri, sentimente si trairi nu le putem imparti cu nimeni: zona Lipscani, un "oras ascuns". Treaba cea mai buna in orasul asta e ca poti sa iti construiesti singur "bucurestiul" tau...si eu am facut-o, nu o data...
Mi se intampla sa ma plimb pe acolo ore intregi, imi imaginam cum era inainte, pe vremea in care bunicii nostri se imbracau decent si ieseau sa se plimbe pe strazile atunci largi ale Bucurestiului, cum puteau respira aerul curat si cum se puteau bucura in tihna de toate frumusetile, pentru ca atunci timpul era parca mai darnic cu oamenii...cum aveau la dispozitie charete si mergeam la teatru si serate dansante...
Intr-o zi cu soare, m-au trezit insa din visul meu doi baieti care cantau la chitara...Si mi-a placut atat de mult, incat m-am oprit pe partea cealalta a strazii si am ramas acolo vreo 20 de minute sau poate chiar mai mult, lasand oamenii sa treaca grabiti printre noi, dar simtind pasiunea cu care doi oameni oprisera timpul in loc atunci, in ziua aceea banala, in locul acela special, pentru fericirea lor si a celor care aveau rabdarea sa inchida ochii cateva minute...S-a intamplat de mult, acum cativa ani, dar e o scena care mi-a ramas intiparita in minte, ca multe altele.
Spuneam cuiva drag acum cateva zile ca viata e vida atunci cand nu avem amintiri de pret, cand ne dorim lucruri materiale si de moment si cand nu mai reusim sa ne regasim...
Stiu, sunt o nostalgica, dar asta ma tine in viata...

miercuri, 28 ianuarie 2009

marți, 27 ianuarie 2009

conexiuni - "Mai ramai putin"

Nu as scrie nimic...atat de frumoasa e melodia asta! Dar ma trec fiori.............................................................................

luni, 26 ianuarie 2009

Marc Lavoine-Tu m'as renversé

mi-ai dedicat-o acum vreo 20 de luni...eram inca la inceput, era frumos....in ziua aia mi-ai spus ca ti-am schimbat viata...:)

joi, 22 ianuarie 2009

Plumb - Damaged

As ascultat-o fara sa ma opresc...ma face sa ma gandesc departe...iubesc sentimentul asta, iubesc starea de spirit pe care mi-o ofera...liniste si fericire...:)

marți, 20 ianuarie 2009

Aseara, in seara asta...


Aseara nu mi-era somn si m-am uitat la "L'auberge espagnole" pentru prima data (stiu, filmu' are deja sapte ani..:) ) si mi-a placut...pentru ca pe undeva m-am regasit...adica nu stiu in ce masura, probabil faptul ca a trebuit sa plec departe de casa, diversitatea, o noua lume pe care trebuie sa o descoperi zi de zi, petrecerile si nebunia de la inceput, care au trecut de mult, oamenii noi, compromisurile, frumusestea schimbarii...:) Toate astea m-au facut sa urmaresc filmul cu zambetul pe buze :) Dar in acelasi timp...

...nu despre asta voiam "sa vorbesc", nu mi-am planuit nimic, doar ca azi mi-am dat seama de un lucru...oamenilor le e frica sa fie speciali: adica sa se deosebeasca de altii in modul cel mai simplu si in acelasi timp cel mai frumos, sa fie valorosi in felul lor, ca oameni, pentru simplul fapt ca sunt onesti, buni, pentru ca au felul lor de a fi, pentru ca stiu sa zambeasca si sa fie optimisti. ... Pentru ca intr-o zi anume a facut pe cineva fericit, fericirea aceea in stare pura, fara artificii si pentru ca acel cineva se gandeste inca...pentru ca atunci s-a intamplat ceva ce nu poate fi explicat prin cuvinte si tocmai naturaletea si fatalitatea lucrurilor a facut ca totul sa fie asa, pentru simplul fapt ca el a fost acolo atunci cand batea vantul acela cald de decembrie, atunci cand soarele m-a facut sa zambesc in alt fel in acea dimineata...pentru ca se intampla rar...

Stiu ca si tu zambesti si Da, la tine ma gandeam :)

joi, 15 ianuarie 2009

Colbie Caillat | Dreams Collide

Mi se pare magic atunci cand o melodie poate sa redea atat de bine ceea ce simti...De cateva zile...e a mea, preferata :)

Cam ce fac eu ...

Ma intrebam intr-o zi care sunt lucrurile pe care le fac zi de zi, in afara activitatilor care se impun (trezit, dus, spalat pe dinti, scoala, mancare...). Pai cum am timp imi verific e-mailul, de cele mai multe ori seara, cand ajung acasa de la facultate. Am cateva persoane cu care "e-comunic" cu mare drag si despre care as vrea sa stiu o mie de lucruri; am invatat sa am rabdare si am mai invatat ca lucrurile bune vin in timp, cel mai frumos e sa construiesti relatii de prietenie de durata :) Dupa care imi deschid blogul :) Urmatorul pas e sa vad ce a mai scris lumea...si cand incep treaba asta, tine-te bine ca dureaza vreo cateva ore...si uite cum se face ora 1am si eu nu dorm inca! Cel mai frumos e ca oamenii astia pe care ii citesc chiar au ceva de spus si am gasit o persoana in care ma regasesc :) E ciudat tare, pentru ca de doua zile incerc sa recuperez toate posturile ei si ma distrez copios! Daca citesti postul asta, stii tu cine esti, "X" ;) Teoria cu "Y" chiar e foarte adevarata :))
E anul in care vreau sa ma imbogatesc spiritual, asa il simt, asa l-am simtit inca de la inceput. Nu stiu inca ce a produs schimbarea asta in mine, mi s-a intamplat ceva frumos, cu o zi inaintea intoarcerii in Franta. "Ceva"-ului asta nu pot sa ii spun pe nume, l-as banaliza si nu merita. Important e ca undeva, la un moment dat, mai mult sau mai putin precis, e ca si cum mi-ar fi redat libertatea, mi-ar fi insuflat dorinta de a fi usor ca vantul care sufla spre rasarit...Timpul a fost masurat, cuvintele insa nu, cu atat mai putin zambetele, gandurile dezgolite ("La ce te gandesti acum?") si dorinta de a mai ramane. Raspunsul meu ar fi fost unul prea complex, fie vorba intre noi acum, pentru ca stiu ca de undeva de departe ma citesti :) Te-ar fi speriat poate si nu as fi vrut "sa fugi" :) Sper sa nu fiu inteleasa gresit, dar crezand asta subestimez deja persoana si nu e cazul.
Precum spuneam si ieri...amintirile sunt cel mai frumos vis...sau invers :) Cred in puterea revederii si traiesc mereu cu gandul la ceva mai bun...
Somn usor