Neata! :) Azi m-am trezit la 8:30, chiar daca nu am cursuri. Am vrut eu sa fie ziua mai lunga, pentru ca in general dorm muuult! Dupa ce a plecat Firmin la facultate, am sunat-o pe Alina ca sa vad ce face, ea e mai matinala decat mine, stiu ca n-o deranjez niciodata daca sun prea devreme dimineata. Ne-am hotarat sa mancam impreuna la pranz, o sa vina la mine si o sa facem o salata de orez. Incepe deja sa-mi fie pofta, chiar daca abia am mancat de dimineata, inca nici nu mi-am terminat cafeaua, incepe sa se raceasca pe masuta, in fata mea. Neatentie. Revin.
Sambata am fost toti patru prin oras, era placut afara, nici prea cald, nici prea frig, era perfect. Din cand in cand ma uitam in jur si aveam impresia ca locuiesc intr-un oras de poveste: cred ca au inceput sa arda frunzele sau ceva de genul, pentru ca aerul avea un miros profund de toamna, usor incarcat asa, ca sa nu mai vorbesc de mirosul de castana prajite, aici cred ca e un obicei, la noi n-am vazut sa fie vanzatori ambulanti de castane. Toate aromele astea ma duceau cu gandul mai departe, la un ceai cald, undeva langa un semineu :)
In centrul vechi, buticuri de bijuterii si vinuri scumpe te asteapta de o parte si de alta a stradutelor inguste, asteapta parca trecatorii sa se opreasca, sa le admire, sa le viseze...
Nu-mi vine sa cred...Tocmai a inceput Renaud & Axelle Red - Manhattan Kaboul, o melodie pe care am interpretat-o cu Alex, colegul meu de atunci de liceu, la ultima serbare pe care am organizat-o in clasa a XII -a...am repetat-o de cel putin 300 de ori, o stiu si acum pe de rost, e frumoasa piesa...merita ascultata...inca am emotii, ca atunci cand am urcat pe scena.
Inchid paranteza, dintr-o data imi apar in minte imagini din liceu si nu vreau sa devin melancolica, chiar nu mai fac nimic toata ziua. Cred ca liceul a fost totusi cea mai frumoasa perioada, intr-un sens pur: atunci legam cele mai stranse prietenii, atunci e vremea primelor iubiri, primele suferinte, primelor drame. Suntem liberi, suntem sinceri si fara griji, nu ne gandim la ce o sa facem maine. Conteaza doar acel "acum". Era frumos...
Revin. Ieri, duminica. Am fost sa jucam pétanque cu Alina si Fabrice, ne-au batut bine baietii, dupa care am urcat la ei si ne-am hotarat sa facem dulceata de castane. Fiind patru, a mers repede. A fost chiar placut, pentru ca am pus muzica pe fundal si era asa ca la sezatoare, vorba Alinei :) Ne lipseau un semineu, un vin cald si noi doua crosetand pe o canapeluta cu o blana de oaie pe jos :)) Nu chiar, dar spiritul era destul de asemanator...:)) Ne-a luat cam 4, 5 ore ca sa facem tot cap-coada: de la curatat castanele, pana la dat printr-un fel de razatoare, pus pe foc, asteptat jumatate de ora ca sa se lege intr-un fel si pus dupa in borcane. Am terminat pe la 23 :)
Ma duc sa ma pregatesc, in vreo ora trebuie sa vina Alina. Abia astept ! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu