joi, 15 septembrie 2011

departe de tot, aproape de Tot.


Am ajuns de vreo doua-trei ore acasa. In sfarsit, dupa mai multe incercari am ajuns la tara la tata. De cand s-a hotarat sa faca casa in satul in care a copilarit, verile si le petrece acolo, in aer liber. Verile lungi - ce-i drept si primaverile foarte devreme :) Adica mai tot timpul. Si acum il inteleg...
Am stat acolo de sambata pana azi - adica cateva zile si am impresia ca timpul s-a oprit in loc. Zilele astea parca am recuperat copilariile pierdute in care n-am avut bunici "la tara". Am mancat fructe proaspete din copac si ciorba facuta de mama din legumele din gradina noastra (bio!:) ), am fiert porumb "furat" si l-am mancat cu o pofta nebuna, am mers duminica la targ cu toata lumea, aproape in fiecare zi la Cerna la "scaldat", ne-am si bronzat pentru ca am avut parte de un septembrie foarte cald - seara in vizita la vecinii de peste drum la povesti de viata si stat in curte pana tarziu. Ne-am plimbat pe marginea drumului la inserat si-am admirat cerul instelat si luna plina care se tot arata de cateva zile si care ne lumina calea. Ce frumos era! Si ce incet trecea timpul...Sunt lucruri pe care uneori le uitam cand stam la "blocotet", cum zice mama. Ce tristi sunt oamenii din orase! Tristi si ingandurati si uneori atat de ocupati incat uita sa te salute pe strada.
Am vazut copii intorcandu-se de la scoala pe jos cativa kilometri in fiecare zi, cu incaltarile in mana - asa cum mai auzeam din povesti de la unchi si matusi care au copilarit la tara. Am scos pentru prima data apa din fantana si mi-am dat seama ce inseamna sa faci asta in fiecare zi ! M-am spalat afara, cu apa incalzita la soare - inca nu avem apa curenta in casa :)
Am citit in fiecare seara si m-am culcat cel mai tarziu la 23 :)

Viata la tara nu-i tocmai usoara...dar are farmecul ei si cateva zile e Raiul pe pamant sa te rupi de realitate...:)

luni, 29 august 2011

Noapte alba, ganduri colorate






N-am reusit sa dorm deloc in noaptea asta. Nu ma simt foarte obosita, dar e tare ciudat. Am avut timp sa ma gandesc la o gramada de chestii, am incercat sa citesc, nimic. Pe la 6 si ceva m-am imbracat si m-am dus la Rapid sa iau niste lapte pentru cafea. Era tare racoare afara, uitasem cum e sa fie rece - deh, Brasovul oras de munte...In Venezuela, dimineata la 7-8 era deja foarte cald. Si placut pentru mine - cum nu suport deloc frigul :) Locul meu chiar e acolo - m-am gandit eu mai bine! In fiecare zi imi vine idei noi si ma iau prin surprindere ganduri frumoase si tot incerc sa vizualizez o viata acolo. N-a existat nimic care sa-mi displaca...
Azi noapte am descarcat in sfarsit o parte din poze si cred ca a venit momentul lor :)


Parcul Miranda - Caracas



un super bolid in Caracas


El Alvila, Caracas



vineri, 26 august 2011

Inapoi in Europa.

Am aterizat acum vreo 12 ore in Madrid, dupa un zbor de aproape 9 in care nu am atipit nici macar o secunda! M-am uitat la doua filme, am vazut in sfarsit "Water for elephants" :) Sunt inca putin debusolata cu toate schimbarile astea de fus orar, ultima oara am dormit acum mult timp. Nu mai stiu exact ce zi e...dar stiu ca vreau sa impartasesc cateva ganduri si simtiri asa proaspete cum sunt acum. Sper sa reusesc sa fiu cat de cat coerenta pana la capat.
Prima chestie care imi vine in minte e faptul ca vreau sa ma intorc cat mai curand in Venezuela- in primul rand pentru starea de bine si calmul de care am avut parte acolo in mod constant si neconditionat. Calatoria asta m-a facut sa-mi dau seama de foarte multe lucruri...
In primul rand de faptul ca putem trai cu foarte putin, foarte simplu si decent si sa fim totusi fericiti. Poate mult mai fericiti decat cei care au deja mult si isi doresc si mai mult.
Azi ma simt un pic goala pe dinauntru ca si cand ceva din mine ar lipsi, poate si din cauza sau gratie faptului ca acolo am cunoscut pe cineva care mi-a schimbat putin gandirea despre viata si felul de a fi. Cineva care mi-a aratat cat de frumos e sa iubesti si sa oferi neconditionat, doar pentru ca asta simti. Sau pur si simplu asa am fost dintotdeauna, doar ca nu cunoscusem persoana potrivita care sa imi arate toate astea, tot ceea ce suntem noi, mereu, dar nu vedem.
Pe tot parcursul celor 34 de zile - cat am stat in Venezuela - ma bucur ca am reusit sa ma tin de jurnalul in care am scris aproape in fiecare zi, exceptiile fiind zilele prea pline si in care ajungeam prea tarziu acasa ca sa mai fiu buna de ceva. M-am gandit sa transcriu cateva pasaje aici, probabil cele mai semnificative.
Ma gandeam sa incep chiar in seara asta cu primele ganduri din avion la dus (adica Madrid - Caracas :) ):
22 iulie 2011 - "In avion dupa 7h de zbor si doua filme. Ascult Beatles. Timpul a trecut relativ repede in comparatie cu Bucuresti - Madrid. Drumul ala mi s-a parut infinit...Nu vreau sa uit nimic din aventura asta asa ca tre´sa trec pe caiet primele conversatii in spaniola "Can I have more leche, please?" (haha, asta a fost conversatia cu steward-ul din avion). Am un sentiment de bine si de siguranta cu toate ca nu e deloc cazul . Nu stiu de unde atata optimism. Cred ca e foarte important sa crezi in viata. Sa ajungi la un nivel la care sa ai propriile valori, credinte, incredere in bine, sa-ti doresti Lumina in mod constant. Eu asta cer mereu in rugaciunile mele din ultima vreme. Sa am Lumina care sa ma calauzeasca mereu spre lucrurile bune, oamenii buni. Restul vine intotdeauna de la sine".

Incep sa ma usture ochii de somn si parca sa mi se inchida usor usor, tare mult as vrea sa mai am energie pentru inca doua zile de scris, am atatea de povestit...si atatea fotografii pe care nu vreau sa le tin numai pentru mine...





luni, 1 august 2011

Aici, departe.

Am vrut neaparat sa scriu macar cateva randuri din Venezuela.
Ce pot sa spun pana acum cat ma tin plamanii e ¨wow¨! Totul e diferit aici, parca ma asteptam intr-un fel...dar tara asta te surprinde la fiecare pas...nu mereu intr-un sens pozitiv. Din pacate internetul nu merge intotdeauna foarte bine aici si inca nu pot sa pun poze...cu toate ca tare as fi vrut! Inca nu vreau sa dezvalui nimic...astept sa mai treaca si celelalte trei saptamani ca sa am o parere de ansamblu :)
In mare e bine...foarte bine, mai ales de cand am venit in Cocorote - in statul Yaracuy. Oamenii de aici sunt buni si blanzi, adica comunitatea din care facem parte - ne place tare mult. Ne-au dat o casa la dispozitie, cu o curte interioara impanzita de plante exotice. E un mic paradis pentru noi. Suntem ca doi copii care se minuneaza de orice detaliu din jur: bananieri, cocotieri...ploi tropicale calde...
E tare frumos si bine si e Lumina, adica ce mi-am dorit in avion in drumul spre Caracas...

Un august cald ! :)

luni, 4 iulie 2011

miercuri, 15 iunie 2011

Realitate, vis, Venezuela.


Întotdeauna sunt multe întâmplări frumoase de povestit și la fel de multe trec pe lângă noi fără sa le mai așternem pe hârtie..din păcate. Căci fără sa vrem vine vremea uitării și cu ea se duc amintiri frumoase aparent neînsemnate sau pe care credem ca ni le vom amintit mereu.
Înainte sa părăsesc Belgia, adică acum mai puțin de doua săptămâni, am fost sa o vad pe Mira undeva lângă Brugge și am avut un sfârșit de săptămâna foarte frumos. Părintii ei stau la casa într-un loc liniștit și uitasem cât e de plăcut sa te trezești, sa deschizi geamul și sa vezi cât privești cu ochii natura, sa mănânci în fiecare zi afara, pe terasa. De nedescris. Trebuie trăit.
In alta ordine de idei, eu cred ca atragi ceea ce ești - adică ceea ce simți și ți se întâmpla numai lucruri bune dacă continui sa crezi. Astfel, peste puțin timp o sa plec în Venezuela cu un fel de voluntariat și credeți-ma ca am emoții cât casa și ca abia aștept! Mi se pare ca un vis devine realitate. Mai mult, ma trezesc în fiecare dimineața zâmbind și trăiesc încă cu impresia ca e numai un vis...:)
O zi frumoasa cu mult soare asa cum e și la Brașov! :)