"Modelul meu"

La un moment dat, cand plecase Anya din trupa Hi-Q, acum vreo doua luni (parca :)), postasem un comentariu la unul dintre posturile de pe blogul lui Mihai, si acum, recitindu-l, am avut chef sa il postez.  Iar astazi, nu ca sa imi dovedeasca mie (pentru ca evident eu nu numai ca il cunosc, dar il si simt si intr-un fel a fost modelul meu atatia ani...), fratele meu a lansat un proiect pentru voi, tinerii din Romania! Va las pe voi sa vedeti ce si cum. 

Aveti mai jos postul de acum doua luni :

"Nu stiu daca sa rad sau sa plang…
Mi se face mila de cati oameni ignoranti exista in Romania si stau sa ma gandesc la “profilul” celor care incearca sa-si exprime frustrarea pe diferite bloguri..sunt oameni simpli, care au in vocabular maxim 1000 de cuvinte, oportunisti, care abia asteapta sa fie bagati in seama si atunci incep sa judece si sa arate cu degetul, ignorand multe detalii, oameni care in viata de zi cu zi nu fac nimic sau atunci cand o fac raman mereu in umbra…
Pe Anya n-am apucat sa o cunosc, poate pentru ca a plecat prea repede din trupa (:D) si dupa calculele mele, daca era un om cu coloana vertebrala si daca sustine intr-adevar ceea ce declara, trebuia sa plece exact acum 1 an si 10 luni, cu capul sus si dornica sa munceasca singura pentru o cariera solo. N-a fost sa fie asa. Si nici n-o judec. Sunt milioane ca ea in toata lumea care se prostitueaza (fie ca e vorba de industria muzicala, orice alta industrie sau viata privata) si care au impresia ca asta e cheia succesului…Ceea ce n-au invatat fetele astea e ca atunci cand obtii ceva foarte usor, fara prea multa munca, din pacate risti sa il pierzi la fel de usor sau sa nu tii pasul…
Pe Mihai (care intamplator mi-e si frate;)) si pe Florin ii cunosc cam de cand m-am nascut. Ei aveau 16 ani, eu vreo 10. Nu intelegeam prea multe pe vremea aceea, dar imi amintesc ca pentru primul negativ Mihai si-a vandut cortul, la care tinea super mult. Atunci parea o gluma, tata nici nu voia sa auda. Pentru el scoala era inainte de toate. Si asa a si ramas, doar ca ei s-au luptat singuri, punand de o parte alocatiile (stiu ca unele “pisi” habar nu au ce e aia!) si facand sacrificii pe care multi nu le-am fi facut la 17-18 ani. Au trecut prin multe impreuna, au crezut in ceea ce aveau de la bun inceput si au continuat atunci cand altii s-ar fi dat batuti. Au muncit. Mult. Pentru ca dincolo de ceea ce vedem pe scena sau la televizor, e multa munca! Mai mult ca sigur au fost momente grele, dar compensau cu cele de fericire. Si-acum imi amintesc cand a iesit “Nu pot face nimic” pe locul intai la Radio Brasov ei eram cu totii adunati la noi in sufragerie ca sa sarbatorim. Era acum mai bine de zece ani!
Eu nu pot sa-mi dau seama cum il vad ceilalti pe Mitza, chiar nu pot. Pentru mine, inainte de toate, e un Frate. Si stiu ca fara el as fi fost poate de mult ori pierduta. Nu i-am spus-o niciodata, dar de multe ori il dau exemplu si nu neaparat pentru ca-mi e frate, ci pentru ca e un om deosebit. E responsabil, charismatic, gaseste solutie la orice problema si mai mult, stie cum sa spuna lucrurilor pe nume. Oamenii care il cunosc cu adevarat stiu treaba asta. Si mai stiu ca nimeni nu e perfect, chiar nici el. Si fac un pariu: ca daca ar trai in orice tara civilizata din lumea asta, n-ar avea parte de atata nesimtire din partea ignorantilor de care vorbeam mai sus! Si mai fac un pariu…dar pentru asta fiti pe faza la Dan Diaconescu ! 
o seara buna!
si cititi mai mult! nu cancan si libertatea! carti adevarate! o sa va deschida mintea!"