Joia trecuta. Eram in statia de tramvai. Chill, cu castile in urechi. Langa mine, stand jos, o doamna la vreo 40 de ani. Parea ok. Pana la un moment dat cand isi scoate portofelul LV din geanta, scoate niste hartii, le rupe si le arunca pe jos. Cosul de gunoi era la exact un metru de noi! Eram exact in fata ei si fara sa-mi dau seama ma uitam urat de tot la ea, la hartiile de pe jos, la gestul ei de toata jena. Am momente in care tin toata ura asta in minte, pentru oamenii ignoranti, imi zic mereu in sinea mea ca de fapt nu merita, ca oricum n-ar intelege nimic. De data asta am vrut sa-mi dovedesc teoria si fara sa revad scena de zece ori in fata ochilor mintii inainte sa se intample, intrebarea a venit de la sine ca si cand pentru cateva secunde intrase altcineva in corpul meu "de ce aruncati hartiile pe jos?", reactia a fost exact cea la care ma asteptam: "dar cine sunteti dumnavostra sa-mi spuneti asta?", la care eu, in secunda urmatoare "eu nu conteaza cine sunt, sunt un nimeni, dar Planeta e a noastra, a tuturor!" Evident, s-a ridicat enervata si s-a dus la cativa metri mai incolo. Iar eu ma simteam ca omul care a spus cel mai mare cliseu ever, dar din suflet! Ea n-a inteles nimic din toate treaba asta cu Planeta, eu am zambit in sinea mea si mi-am promis sa fac selectia pentru gunoi si la sticla, deocamdata ma rezum la carton si plastic! Asta asa, pentru oameni ca ea, stiti voi legea compensatiei in natura :)
O saptamana excelenta, fara gunoaie pe jos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu