Acu' mai bine de o luna mi-am dorit o schimbare, voiam altceva pentru mine, pentru sufletul meu. Am cerut-o cu atata insistenta in ganduri si in rugaciuni, cu atata indarjire, incat am avut parte de ea. N-am vrut nimic concret si am lasat lucrurile sa vina de la sine, ca de fiecare data in viata mea: n-am fortat mana nimanui, nici macar pe a mea. De fapt poate uneori...Gresesc. Mi-am fortat destinul, cu credinta in suflet. Si-am avut parte de atatea momente frumoase, incat uneori nici macar nu eram sigura ca le meritam si ma pedepseam singura, fara sa ma iubesc prea mult in momentele de suferinta. Cand am inceput sa ma iubesc si sa-mi dau seama ca pentru mine fac totul si ca toate, dar toate in lumea asta sunt ca niste planete care se aliniaza, ca la sfarsit sa ne dam seama ca era calea cea buna, am inteles. Si a fost bine si frumos, si m-am detasat usor usor de mine, cea pedepsita si care cerea iertare si m-am redescoperit un Om frumos si bun si care are multe de oferit. Si am atras in jurul meu oameni care gandesc la fel, respira la fel, iubesc la fel, oameni buni, oameni cu valori si cu credinta. Azi, ma simt implinita. Si mai mult, simt ca e doar un inceput...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu