De cateva zile simt miros de iarna...nu stiu daca din cauza ca oamenii au inceput sa arda frunzele uscate, miros dupa care ma topesc de altfel - nici macar nu-mi dau seama exact la ce ma trimite cu gandul - sau pentru ca s-a racorit putin afara si seara, uneori, cand ies pe terasa, cerul e usor rozaliu, ca atunci cand urmeaza sa ninga. Sau pentru ca miroase a portocale in casa si pentru mine Craciunul miroase a portocale. Nu stiu, o fi vreun vis pierdut spre copilarie.
Acum vreo cateva zile, simteam nevoia sa respir aer curat si sa visez cu ochii deschisi uitandu-ma spre cer...si am ramas afara vreo cateva minute bune; nu-mi era deloc frig, din contra, era atat de placut..cu toate ca suntem deja in noiembrie. Sweet november...
In seara asta am aprins un betigas parfumat, mirosul asta oriental ma duce cu gandul departe...la ceva ce inca n-am trait sau am trait in alta viata. Raspunsul, mai mult ca sigur, o sa vina cu timpul.
Astazi imi dau seama, nu stiu daca din cauza ca sunt gurvernata de Venus, zeita iubirii si a frumusetii, ca eu traiesc totul prin iubire, dar nu prin iubirea triviala, banala, ci prin Iubire la modul cel mai frumos, armonios...asta ma ghideaza in viata si prin Ea reusesc sa creez o concordanta intre mine si lume. Iubirea aduce cu ea pace, liniste, calm, seninatate. Ne face sa ne dorim sa fim mai buni, sa facem din nimic o creatie la modul cel mai inaltator si la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete. Ne arata calea spre sublim. Oricat m-as forta sa o las in urma, in starea ei cea mai pura, nu reusesc. Tocmai pentru ca ea ma ajuta sa merg mai departe. Iubirea nu inseamna mereu fericire, uneori se alieneaza, alteori e necugetata, dar ramane mereu o stare de multumire sufleteasca intensa si constanta. In timp si spatiu. Ca o calatorie, ca un vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu