De ieri de cand m-am intors din Londra am sentimentul asta de indragosteala. Nici nu stiu cum sa-l explic si nici nu pot sa-mi dau seama care e cauza exacta. Cred totusi ca e asa un amalgam de intamplari si stari de spirit care s-au insiruit...e placut.
In primul rand, am avut parte de mult soare, lucru care ma face mereu sa simt ca traiesc. Londra, in esenta lui - pe care nu stiu de altfel daca am descoperit-o - e un oras superb, plin de parcuri si verdeata, relaxat. Pe mine m-a cucerit. Am stat la prietena mea din copilarie, Ana, si mi-am dat seama cat de mult am crescut, cat ne-am maturizat si ca de fapt astazi (wow) suntem femei. Si ma bucura tare mult sa vad ca ii merge bine si ca-si traieste viata in armonie.
Ieri pe drumul de intoarcere am avut timp sa ascult muzica, sa privesc pe geam vreo cateva ore...era atat de placut, era soare, era bine. Am revazut culorile naturii la apus, simteam in inima bucuria unui copil si mi-am amintit cat sunt de frumoase emotiile si cate sentimente pierdem atunci cand ne facem griji marunte in loc sa apreciem ceea ce avem, bucuria sincera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu