joi, 17 aprilie 2008

2 august 2007


imi place sa vorbesc despre iubire, pentru ca ma face sa ma simt fericita. vorbesc mereu despre fericire, pentru ca ma inspira...sunt eu.


aseara vorbeam cu el si chiar daca ne desparteau 2500 km aveam impresia ca imi vorbeste din camera alaturata si ca odata sfarsita conversatia va veni zambind spunandu-mi ca stie cat de mult imi plac surprizele...


am incercat de multe ori sa zbor in lumea mea, in norii mei de frisca, atat de dulce incat ma ameteau intr-o secunda de neatentie si ma trezeau fara sa pot clipi si sa pot spune ca visul meu nu se poate sfarsi aici. am trecut de multe ori de la stari de bucurie sau mai bine spus entuziasm copilaresc la stari de dezamagire, pentru ca ceea ce simteam nu era nici macar tristete...


si cand ma asteptam mai putin am inceput sa traiesc visul din care ma trezisem de atatea ori fara sa pot zambi dimineata...


maine se fac trei saptamani de cand am plecat, de cand l-am lasat acolo undeva, in locul in care a ramas si o parte din mine...


dar maine in acelasi timp il voi revedea, pentru ca dorul pentru mine l-a facut sa imi ofere cea mai fericita zi din viata mea...un bilet spre Paris, unde o sa ma astepte in aeroport...acolo, undeva...


sau poate maine e printre primele cele mai fericite zile din viata mea...


cum sa nu il iubesc cand ma face atat de fericita si nu ma lasa sa ma trezesc nicicum din visul meu ... ?


pana maine am impresia ca va trece o vesnicie... "sunt ciudate visele astea, timpul e bizar !" ... spunea o frunza care cadea usor in visul meu...si inca nu e toamna!

2 comentarii:

Benny spunea...

Iubirea de care toti avem nevoie...

Anonim spunea...

imi place cum iti exprimi fericirea...iubirea.... :)e un norocos prietenul tau;)