7 martie 2007 "se apropie usor"

cred ca exista o criza a fiecarei varste...cel mai ciudat e cand incepi sa realizezi treaba asta.
eu m-am simtit intotdeuna undeva la mijloc, cel mai greu imi e sa aleg intre doua lucruri, doua persoane, doua ganduri, doua idei, doua feluri de a trai..
de ce zic asta? pentru ca uneori dincolo de ceea ca vedem cu totii, de ceea ce vad ceilalti stiu ca sunt altfel. cei mai multi nu inteleg si te judeca pentru ca aleg calea cea mai simpla. cei care se complica o fac cu buna stiinta si suporta mereu consecintele. bizar. din seria "lasa-ma sa te las" am ales sa las si sa te las. sa alegi si sa faci ce vrei.
ok...deci ce ma macina pe mine e faptul ca in curand o sa implinesc 22 de ani. cand aveam vreo 13, 14 ani (poate kiar mai mult) aveam tot felu de imagini ale unei femei de varsta...mea (?!)...o femeie matura, care stie exact ce vrea de la viata, eventual maritata si cu vreun copil, doi; ma rog, kiar studenta fiind, parea asa...impunatoare! in orice caz, oricum am lua-o, era o "tanti"...
de cateva minute ma uit in oglinda...ma incearca tot felu de ganduri si tot felu de grimase: rad, plang, sunt trista, fericita, surprinsa, agitata, incantata, indragostita...nicicum nu seman cu tanti aia !!! mai degraba un copil capricios pe care l-a luat timpul prin suprindere....
acum stau si ma gandesc...am in cap imaginea unei femei de 40 de ani: maritata de mult,de la doi copii in sus si un sot (mai mult sau mai putin iubitor, mai mult sau mai putin fidel, mai mult sau mai putin tatal copiilor ei...), care evident are un job mai mult sau mai putin bine platit...si care e fericita mai mult sau mai putin...
abia astept sa ma uit in oglinda la 40 de ani :)