totul incepe cu un sfarsit... 13 februarie 2007

...prin cunoastere sau prin iubire?

fericire in stare pura oricum nu exista...iubirea cik dureaza 3 ani...tocmai am terminat o carte care se numeste exact asa "L'amour dure trois ans"! primu an e pasiunea, al doilea tandretea, al treilea plictiseala...Care dupa parerea mea poate fi oricand, problema se pune daca e sau nu e si stim de la inceput oricum! cine se minte singur fie are o fobie pentru singuratate, fie e masokist, fie...

a propos am descoperit un tip care canta f bine (pe gustu meu adik): Paolo Nutini!

...si cum spuneam...pentru mine iubire a fost candva, cand aveam 15 ani! atat! atunci kiar puteam sa iubesc si nimik nu ma impiedica sa o fac asa cu voiam! cand nimik nu conta, cand inkideam okii (de fapt nici nu trebuia sa ii inkid) si il vedeam, calcam pe urmele lui si muream de nerabdare sa il revad...mi-era atat de drag, existau inca limite si habar nu aveam ca poate fi mai mult de atat, iubeam si punct. si recunoasteam si imi placea. scriam in fiecare seara in jurnal, stiam exact zilele in care nu ne vazusem. o duminik si o joi! ink mai tin minte primul film la care am fost impreuna, Craciunul pe care probabil nu o sa il uit prea curand, prima data cand ne-am intalnit si a fost "my hero" (nu intru in detalii), n-am uitat nici cand mi-a spus ca sunt cel mai frumos "cadou" pe care l-a primit cand a implinit 18 ani... astea sunt amintiri cu adevarat frumoase .

nu sunt nici melancolica, nici n-as vrea sa ma intorc in timp. voiam numai sa imi dau seama daca acum iubesc...si raspunsul e totusi da, doar ca e o altfel de iubire...

asa eram eu indragostita si asa sunt si acum, poate mai naiva, mai inocenta, dar intr-un alt fel...