Maxwell - This Woman's Work

August 2007. Eu acasa, la Brasov. Tu, la Montpellier, ma suni si imi spui ca vrei sa ma vezi, ca ti-e dor de mine. Eu iti raspund ca abia am ajuns acasa...de doua saptamani. E prima data cand o sa stam asa departe unul de celalalt. Tu imi spui ca ai face orice ca sa ma vezi. Eu incep sa plang de fericire, eu nu stiu ce sa fac, eu as vrea sa tip, dar sa nu ma auda nimeni. De bucurie. Tu imi spui ca te ocupi de tot, eu trebuie doar sa vreau. A doua zi, tu imi trimiti biletul de avion, dus. nu stiu inca daca o sa ma intorc, cand...Eu tremur. Eu ma urc in masina si plec spre Bucuresti. Eu nu mai pot sa astept, peretii aeroportului devin dintr-o data prea stramti pentru ceea ce simt, pentru ceea ce creste in mine: dorinta, pasiune, dor...Eu urc in avion cu un zambet tamp si cu lacrimi de fericire in ochi, si ascult melodia asta fara incetare...inca am impresia ca traiesc un vis...sper sa nu cad si sa ma lovesc...Inca nu pot sa inchid ochii, mi-e frica. Tu esti acolo undeva. Stiu. Eu cant in gand si te am cu mine. Tu esti deja acolo. Paris. Aterizez, imi suna telefonul. Ma ciupesc. Ma doare. Te simt. Iti simt parfumul de la 2000 de km departare, de la cateva sute ma ameteste de-a dreptul. Am impresia ca o sa lesin...Eu te vad de departe, tu vii spre mine...Stam imbratisati cateva minute fara sa ne dam seama...Am ramas singuri, nu mai e nimeni in jurul nostru...In sfarsit Noi...