Despre Om, despre mine.

Ma consider un om liber.
Poate si din cauza faptului (sau gratie mai degraba) ca niciodata nu am facut lucrurile pentru ca TREBUIE sa le fac, ci pentru ca vreau si pentru ca imi place. Unii ii spun hedonism, "conceptie etica conform careia scopul suprem al vietii este placerea". Si pana la urma nu e nimic gresit in asta, adica viata in esenta ar trebui sa fie fericire constanta, implinire, stare de bine, pentru simplul fapt ca existam. Mai mult decat atat, ar trebui sa multumim pentru asta in fiecare zi. Nu e nimic gresit de altfel, pana nu ne dam cu capul de realitate. O realitate construita de alti oameni, de niste reguli ale societatii pe care alegem sau nu sa le respectam. Facem sau nu parte din gloata. Cam asta ar fi problema, intrebarea. Iar astazi incep sa mi-o pun mai aprig decat in alte momente ale vietii.

Din cand in cand imi exprim punctul de vedere despre viata si in ultima vreme am tot auzit chestii de genu' "ehhh tu crezi ca viata e asa usoara?", "nu facem mereu ce ne place!", "si eu am trecut printr-o gramada de situatii de genu', prin depresii si momente naspa"... si nu-i usor, sunt sigura.
Okey, exista cu siguranta compromisuri pe care trebuie sa le facem mai devreme sau mai tarziu, dar daca vocea noastra interioara ne duce spre alte taramuri, spre alte valori decat cele inculcate de lumea exterioara: o viata profesionala stralucita, prestigiu in fata celorlalti, masini de ultima generatie si alte lucruri care atunci cand isi fac loc, dau la o parte Omul din noi, cine suntem cu adevarat in profunzime.

Compromisurile merita facute atunci cand duc spre o cale fericita, cand telul care trebuie atins nu lasa loc EGO-ului, ci Omului, cand gandurile - dimineata in zori de zi si seara, inainte de culcare - raman curate si nu exista zbucium interior. Cand zambim in loc sa mergem ingandurati pe strada, cand privim oamenii ca pe niste creaturi divine si nu ca pe niste concurenti constanti, cand avem tot timpul din lume ca sa imbatranim, sa ne uitam in urma si sa putem spune ca am avut o viata frumoasa, in timp ce ego-uri imbatranite prematur nici nu-si dau seama cand a trecut Viata pe langa ei, cand se uita in urma nu vad nimic, decat un mare gol numit trecut.
Astazi, mai mult decat orice, vreau sa fiu Om. Iar alegerile pe care le voi face de acum incolo, la fel cum le-am facut si pana acum, le voi face cu sufletul.
Numai bine, voua, Oamenilor.