Tristete mare in randul femeilor ! S-a-nsurat Horica! :)

Ieri m-am inotrs din Romania, dupa o mini-vacanta de cinci zile.  Am fost sa-l vad pe Horica cum spune "Da" :)). Din pacate la primarie am ajuns cam tarziu si n-am mai prins momentul, insa am recuperat la petrecere! :)) A fost o nunta geniala, cum numai Horica putea sa faca! Ahhh si mai e ceva! la anu' o sa fie tatic...Pun cateva poze, pentru ca azi nu prea am timp mult sa povestesc, dar urmeaza! V-am pupat! 

PS: Ma intreb cate fete or plange acum prin Romania ? :))) Horica, Andreia, inca o data felicitari ! :)

Axelle.

Azi ne-am trezit dis de dimineata si ne-am dus la Sète ca sa o vedem pe noua membra a familiei lui Firmin :) O cheama Axelle, are doua zile, adica s-a nascut pe 8 Oct la 5:55! (era scris undeva :D). Are 4 kilograme si ceva, ceea ce mi se pare destul de mult pentru un bebelus :)) Gata cu datele informative. Mi-a fost un pic frica la inceput, pentru ca parea asa fragila, adica nu stiu ii tot cadea capul :)) cred ca e normal totusi. A dormit vreo cateva ore la mine in brate si mi se parea un copil asa frumos...si cuminte. M-a facut sa ma mai gandesc la treaba asta cu copiii, nu e tocmai asa simplu precum pare. Adica totul se invarte in jurul lui, in fiecare secunda. Ma rog :)

La intoarcere, a trebuie sa luam trenul, a fost ok, am facut vreo 15 minute pana la Montpellier. Ajunsesem mai devreme la gara, asa ca, de foame, ne-am luat cate un rosé :)) Ca sa nu asteptam trenul cu mana goala, nu de alta! 

Pun cateva poze ca sa va faceti o idee despre cum arata un bébé la 2 zile :) Si noi pe langa el! Somn usor sau distractie placuta, in functie de posibilitati :)) Eu stiu ca o sa dorm, pentru ca m-am trezit la 8 ! 

La Multi Ani, Mitzuitzu'! :)

La Multi Ani, fratelui din dotare! :) Zis si Voda :))

PS: de obicei bem din pahare de cristal cu picior, dar criza ne-a cam afectat pe toti :)))) Noroc! 

La Multi Ani, tati!

Cand eram mica dansam cu tata pe Abba si-mi placea tare mult, e grupul lui preferat. Vorba aia "oldies, but goldies..."

Un bel été indien.

Azi e ziua lu' tata. Adica intr-un fel...s-a nascut pe 26 septembrie, dar parintii, de bucurie si cu arsita mare (adica gandul la alcool si petrecere), l-au declarat dupa trei zile, ceea ce inseamna ca oficial e trecut pe 29. In fiecare an am o mare dilema...in ce zi sa-l sun si sa ii spun La Multi Ani ? :)) M-am gandit eu, ca sa nu creada ca am uitat, sa il sun inca de pe 26 :) Si inca un telefon peste trei zile nu strica niciodata. 

La noi, in sudul Frantei (mi-a placut cum a sunat asta :)) ), e inca vreme buna de plaja. Adica 30° !! Asadar si prin urmare, azi am fugit la mare cu Alina. (pentru ca baietilor din dotare nu le prea plac genul asta de activitati, din pacate). Daca ar putea sta in casa la televizor/calculator/play station ar fi ideal! Ceva ma face sa cred ca ei sunt obositi din nastere, ca altfel nu prea-mi explic cum te poti trezi la 13 si la 15 esti obosit de parca ai fi dat la coasa toata ziua! Eu ma tot intreb daca toti sunt asa, ca daca nu, atunci mai merita sa caut :)) Deci daca printre voi e vreunu caruia ii placa sa iasa din casa, astept un semn de viata...radem, glumim...dar imi dau seama ca femeile sunt mult mai active decat barbatii. Asta o vad si la ai mei. Mama se trezeste de dimineata, fuge dintr-o parte-n alta, uneori ma intreb si eu ce mananca ca sa aiba atata energie. In fiecare duminica merge cu prietenele ei la plimbare (adica urca pana in Poiana Brasov pe jos(!), chestii de genu'...), asta ca sa nu va imaginati ca plimbare = mall :)) aviz amatoarelor pisi! Mi se pare excelent! Tata e mai sedentar. De fapt lui ii place la tara, acolo unde a copilarit, zona e excelenta. Si-a si construit o casuta si toata vara si-o petrece in aer liber. Si asta mi se pare misto, dar tre' sa ai o varsta ca sa nu mori de plictiseala intr-un colt uitat de lume. Mi-ar placea si mie o saptamana, doua, dupa care cred ca mi-ar fi dor de oameni :)) Poate la vara :) 

Ziceam ca am fost la plaja...mi-am dat seama ca vara asta nu am prea stat la soare si imi parea rau ca imediat vine frigul si gata distractia! Marea imi da intotdeauna un sentiment de bucurie, imi da gustul libertatii...azi am avut o discutie interesanta cu Alina despre relatii si pana unde trebuie sa facem compromisuri...si ma rog...am ajuns la niste concluzii care nu sunt tocmai imbucuratoare, pentru ca noi vrem ceva, ei altceva...si uite asa sunt zile in care nu se intampla nimic intersant. Probabil ca asta e si riscul atunci cand stai cu cineva, sa te complaci in situatii care nu iti fac neaparat placere. Si nu stiu daca e chiar normal...Sunt multe de spus si mai multe de facut :) 

La Multi Ani, tati ! :)

Back in business...

Azi am inceput cursurile si la cat de mult asteptam momentul asta, atat de mult ma gandesc acum la urmatoarea vacanta :)

Saptamana trecuta am fost la un eveniment in Perpignan, ma sunasera de la firma de cand eram in Romania si bineinteles ca am acceptat sa ma duc. Am stat acolo cinci zile, nu prea am avut timp sa ma plimb, sa vizitez, singurul moment de "libertate" era seara cand ieseam cu totii la restaurant. Centrul vechi al orasului e foarte frumos, cu stradute inguste si terase cochete. Acolo mergeam aproape in fiecare seara sa mancam. A fost bine, dar obositor :) Acum sunt din nou "acasa", din nou la viata de aici :) E devreme, dar ma duc sa ma intind putin sau sa ma uit la un film. Ma simt obosita, imi iesisem din mana...

Transfagarasan

Prin tara cu Firmin :)

Iar e duminica. Iar ploua.

Azi am stat toata ziua in casa...a fost o duminica banala, in pijamale, lenesa, leguminoasa :) Nu prea mi-a placut, recunosc. A si plouat si probabil ca treaba asta mi-a dat o stare de non-salanta in raport cu lumea exterioara...in raport cu mine. Am facut lucrurile in reluare, m-am miscat cu lumina intunericului :) Oricum, nu mai vreau! Culmea e ca ieri a fost cald de tot si imi propusesem ca azi sa ma duc sa stau undeva la soare, uitata in natura, dat fiind faptul ca nu prea am apucat vara asta, nu stiu de ce, pentru ca timp am avut...:) 

Mai sunt cateva zile si plec. Inapoi in tara vitrega, a naibii ! :) Si ca in fiecare an mi se deruleaza asa, in fata ochilor, cam tot ce am facut vara asta, pe unde am fost, ce mi-a placut, ce m-a dezamagit si ce nu s-a schimbat deloc. Cum am ajuns m-am bucurat tare, pentru ca am apucat sa stau aproape doua zile cu Anuta mea, prietena mea de sufletel din copilarie, care fusese si ea in vacanta si urma sa se intoarca la Londra. Am stat aproape nedespartite, ca in vremurile bune, si-mi parea tare rau ca pleaca iar. Unele lucruri nu se schimba niciodata, prieteniile din copilarie de care avem grija raman mereu acolo undeva ca un obiect pretios pe care nu am vrea sa il pierdem niciodata. Pentru ca doare. De Ana mi-e dor mai mereu, vorbim rar, dar ne gandim des una la alta, o stim amandoua. Dupa plecarea ei, m-am gandit ce o sa fac eu doua luni acasa :) Credeti-ma ca timpul a trecut si n-am avut timp sa raspund la intrebare. 

De cand sunt plecata se intampla lucruri la care ma astept: prietenii raman tot mai putini, dar cei care raman stiu ca vor fi mereu Acolo. Mi-am dat si eu seama ca in relatiile cu ceilalti sunt mai putin dispusa sa fac compromisuri, uneori sunt lucruri peste care trec, alteori spun stop si o iau de la capat. Cand oamenii te ranesc voit nu mai e naivitate si nici inocenta, e rautate sau prostie. Una din doua. Si vorba aia, eu vin aici in vacanta, deci ca sa ma relaxez :) Undeva, deasupra multora, o am pe Cezara. Lucrurile se intampla intr-un mare fel, in mare parte cu un scop, in general, in viata. Ea e pur si simplu omul pentru care, in fiecare an, abia astept sa vin acasa (dupa ai mei parinti, frati, bien sûr). E exact genul de om cu care imi place sa petrec "some quality time" :) Fie ca fugim in Poiana mica ca sa stam cu ochii spre cer in dupa-amizele toride, fie ca vine sa stam la povesti si radem pana nu mai putem, sau ca mergem pe vreo terasa, ea stiu ca nu ma poate dezamagi si am ajuns la nivelul relatiei la care stim amandoua care sunt limitele. E rar. Stiu ca ii pot spune adevarul fara sa o jignesc, stie la fel de bine ca sinceritatea ei nu m-ar supara niciodata. Avem imaginatie bogata si o simpla idee ne poate face sa organizam un week-end de vis (666) :)) Abia asteptam sa-l cunoasca pe iubitul meu si lucrurile au iesit pana la urma cum am vrut si a venit sa ma vada in Romania in august :) A fost putin ciudat, pentru ca la noi nu sunt foarte multi negri si a resimtit chestia asta, din cauza ca lumea se uita curios la el. I-am zis ca nu o fac din rautate, mai mult din ignoranta si din faptul ca nu sunt obisnuiti :) Am plecat cu el spre mare, apoi am vrut sa mergem in Delta, dar din pacate la noi turismul sta foarte prost si erau vapoare destul de rar, noi ne asteptam sa fie macar in fiecare zi. Destinul ne-a dus la Braila :)) Ma distrez pentru ca el pronunta chiar asa, fara diacritice :) Am ramas acolo, era deja tarziu si cum condusesem numai eu, eram putin obosita. Ne-am cazat la cel mai comunist hotel ever "Traian" si mi-am promis ca e ultima data cand mai stau la hotel in orasul trist. Imi dau seama ca Brasovul e de vis pe langa muuuuuuuulte orase din tara. A doua zi am pornit spre Brasov, pe Siriu. Frumos. Din pacate, intr-o curba, un taran adormise pe trasura pe contrasens, si caii veneau vertiginos spre mine. A trebuit sa franez brusc si sa claxonez tare ca sa se sperie caii, dar si ca sa se trezeasca betivul ! De unde? Cred ca il deranjasem...Eu eram ok, din obisnuinta, dar Firmin s-a cam speriat si de atunci era mai atent decat mine la drum :) Oricum, Brasovul, mare oras, mare caracter! Am stat cateva zile, am fost pe la Bran, prin Poiana, prin centru' vechi. In ziua dinaintea plecarii au fugit spre Bucuresti. Seara, fratele din dotare ne inivitase la o seara in Gaia cu niste prieteni; langa masa noastra, Elena Basescu. A fost tare misto, nu faptul ca era ea langa, ci faptul ca au pus muzica buna, insa Firmin al meu nu prea era in largul lui. Dimineata avea avionul, asa ca nu am stat nici noi prea mult...Am plans la aeroport :) La sfarsit, nu prea-mi venea sa il las sa plece...Dar am trecut peste 'cause I'm a big girl! A fost un week-end bine meritat, a venit Cezara la Bucuresti si am iesit sambata prin oras, am fost la al nostru Starbucks - I'm a big fan !!! - si seara la ziua unei prietene, ne-a prins bine, am dansat iar pana dimineata :)) Duminica seara tarziu, dupa ce am mancat si am mai dat o tura la Starbucks :), am plecat spre Brasov. Am mai prins cateva zile calde de plaja dupa amiaza tarziu, iar vineri m-am hotarat, impreuna cu mama, sa mergem pe transfagarasan. Nu mai fusesem niciodata, asa ca aveam emotii si abia asteptam sa ajungem ! :) Asteptarile au meritat, pentru ca e un loc superb! M-as mai duce de inca 10 ori si tot nu m-as satura! O sa pun oricum cateva poze :) Am dormit acolo si ne-am intors sambata spre casa. Aer curat, privelisti ca-n povesti, munti unde te uiti cu ochii...Frumos. E duminica, ploua si aveam chef de scris.....uite unde erau alea doua luni...

Foc

Arde in mine iubirea. N-am mai simtit-o de mult asa intens. E mai mult dor, decat iubire, mai mult pasiune, decat dorinta. N-au trecut decat cinci zile de cand nu te-am vazut si as vrea sa te strang in brate mai mult ca oricand...ceilalti nu sunt decat umbre pe langa tine. Ne mai desparte putin, dar eu te vreau acum. M-am obisnuit prost, m-ai obisnuit prost. N-am crezut niciodata ca prezenta ta poate sa ma doara, atunci cand nu esti aici. Ciudat, ciudat...

Acum cateva zile mi-a fost dat sa intalnesc un om care sa-mi schimbe viata intr-un mod anume, prin amalgamul de sentimente prin care m-a facut sa trec, de la plans la zambet de copil in cateva minute. Sunt oameni pe care Cineva ti scoate in cale, atunci cand ai mai mare nevoie de ei. Inca nu stiu daca eu i-am fost scoasa in cale sau invers, dar intalnirea m-a marcat si as fi vrut sa cred ca a fost vis. 

Poate ar trebui sa dorm.