zi de toamna pierduta printre ganduri

Am atatea ganduri incat nu stiu ce sa fac cu ele...intr-o zi o sa le scot la licitatie...sa stiti...sunt ganduri bune.

Cred ca in viata tuturor exista zile care trec fara sa lase nici o urma si care seamana atat de mult intre ele si zile atat de intense incat ne intrebam sufletul, privindu-l ca pe un copil abandonat, pana unde poate merge. El ne zambeste complice de fiecare data, stie atatea...simte atatea...incat aproape ca ne rade in fata. Si ne sfatuieste iar sa lasam timpul sa treaca, pentru ca numai el are raspunsuri la simtiri si la vise care ne tulbura diminetile aparent calme.

Cu fiecare zi care trece, ne descoperim mai mult, tot mai mult. De la ultimul vis am prins aripi si traiesc in fiecare zi cu gandul ca in curand voi zbura. E atat de bine sa ai confirmari, chiar inainte de a-ti pune unele intrebari...E mai mult decat magic. Azi nu mai am nici un dubiu. Intre trupul, sufletul meu si ceea ce traiesc s-a creat o altfel de armonie, la un alt nivel. 

Un prieten drag spunea la un moment dat ca sentimentul de apartenenta si compatibilitate a sufletului e de departe cel mai frumos din ce poate exista. Astazi ii dau din nou dreptate si mai mult, am confirmarea faptului ca sufletele noastre nu sunt niciodata departe, indiferent de distanta care e intre noi. Sentimentul nu poate fi descris, cuvintele chiar sunt de prisos uneori...

Timp.

Am nevoie de timp...ba nu, ma exprim gresit, am nevoie sa ies din timp. Pentru o perioada nelimitata, exact atat cat am nevoie ca sa fiu iar Eu. Stiu, e imposibil. Si paradoxal. Pentru ca daca iesim din timp, s-a terminat tot. Nu mai exista perioade, nici secunde, nici minute, nici ore care trec prea greu sau prea incet. Nu mai exista nimic. Ne intoarcem de unde am plecat. Si o luam de la capat cu alta viata, alta energie, alta minte, dar acelasi suflet. 

La Multi Ani, ...

Mitza ! :) 

Cafe Del Mar - Arnica Montana Sea Sand And Sun

M-am trezit intr-o marti si am vrut sa iubesc. Dar mi-am dat seama ca iubirea mea era prea departe, cu toate ca o simteam atat de aproape... M-am culcat la loc si am visat frumos. Eram doar noi doi pe o plaja pustie...

Azi sunt fericita

Azi am avut timp sa ma gandesc la o gramada de lucruri...am fost sa vad marea. Si pentru cine nu stie, ea m-a adus aici, in sudul Frantei, inca de la inceput. 

Printre altele, am trait pentru prima oara o experienta pe care mi-o doream de mult: am mancat singura pe terasa unui restaurant. A fost destul de amuzant, cand am ajuns acolo m-a intampinat o doamna si nestiind ce sa ii zic, pentru ca totul era destul de evident, i-am spus: "O masa pentru....mine". Am mancat cel mai bun somon la un pret foarte decent, avand in vedere faptul ca terasa era situata chiar pe malul marii. Apoi am comandat o sangria, pe care am savurat-o cu zambetul pe buze, privind marea. La un moment dat mi-am amintit ca aveam o carte la mine si am ramas sa citesc vreo 20 de minute...Era bine...eram eu, sangria, cartea si marea. Si aerul usor sarat de mare...Mi se parea minunat, era o fericire in stare pura. Si cred ca se citea totul pe fata mea. Langa mine, un cuplu mai in varsta. Ea se tot uita la mine si zambea, constant. Poate ii aminteam de vreo scena din tinerete, poate ii inspiram bucuria de a trai. Poate ne stiam de undeva. Poate dintr-o alta viata. Poate. 

Intr-un final m-am hotarat sa plec, voiam sa mai prind cateva ore dupa amiaza la plaja, timpul e inca estival. Cu muzica in urechi, picioarele prin apa si gheozdanul in spate, am mers de-a lungul plajei vreo cativa kilometri, asa aveam chef. Zambeam fara motiv. Faceam exact ceea ce voiam. Eram un om implinit. 

La inceput spuneam ca am avut timp sa ma gandesc la o gramada de lucruri...as putea sa fac o lista si tot nu s-ar termina. Ce-am retinut din ziua de azi e de fapt foarte simplu: uneori suntem mai bine singuri decat insotiti. Era o vorba la un moment dat..."mai bine sa te stiu departe si sa te simt aproape, decat sa fii langa mine si totusi departe". Solitudinea in sine nu e nimic rau, daca sentimentul de apartenenta exista si daca stim ca undeva, exista cineva care simte ca noi. Sufletele nu au limite, nici granite si departarea nu face decat sa le apropie mai tare. Eu cred in ceea ce simt si stiu ca dincolo de toate timpul se va ocupa si de sufletul meu. 

Astazi sunt fericita. A fost o alta dimineata cu soare. 

alta zi, alta poveste.

Ma gandeam intr-o zi ca vreau ca fiecare dimineata sa-mi aduca in viata o poveste. Nu stiu, o poveste de viata. Ceva frumos, care sa-mi aduca zambetul pe buze.

Azi de exemplu, m-am trezit si aveam nevoie sa iau aer. Asa ca m-am urcat in tren si am plecat la Sète, un port la cativa kilometri de Montpellier. Am mai fost o data, acum trei ani, cu mama. L-am redescoperit, am dat intamplator peste niste locuri absolut geniale: o plaja, undeva intre niste stanci, usor pierduta...Simt ca o sa ma intorc in curand. Mi-a fost bine. 

Despre cer...

De mica mi-a placut sa privesc cerul. Inainte pierdeam minute in sir sprijinita pe pervazul geamului de la bucatarie si ma uitam asa pierduta la stele inainte sa adorm. Astazi stelele sunt mai aproape si eu privesc cerul, din cand in cand, prin ochii unui obiectiv. E frumos, niciodata nu e la fel, am incercat sa il surprind de mii si mii de ori...

MARATHON by Tennis

 

back

Luni seara in general e foarte liniste in viata mea. Trece week-end-ul in care vrei nu vrei se mai intampla cate ceva si urmeaza perioada de leneveala care tine de duminica pana luni, marti ... :) in functie de posibilitati, la mine pana miercuri, doar sunt in vacanta! :) Ultima oara va spuneam cum ca fusesem in Vama si cat de misto e acolo! Fain, cum ar zice ardeleanul ! Nu ma asteptam la nimic, asa cum nu m-am asteptat la nimic nici cand am venit in vacanta in Romania, am vrut sa ma las surprinsa si spre fericirea si surprinderea mea ma redescopar in fiecare an. Imi dau seama ca sunt lucruri de care nici n-aveam habar si care puteau de mult sa ma faca sa zambesc. Asa tamp, cum mai zambesc eu uneori cand se naste o scanteie in sufletul meu. 

Mai pun cateva fotografii pe care o sa le pastrez cu drag, pentru ca fiecare imi aminteste de un moment anume din escapda noastra la mare :) Enjoy! 

intr-o ureche

Va amegesc un pic cu o poza din week-end-ul trecut, am fost in Vama! abia astept sa va povestesc, dar tocmai am ajuns acasa, e 2:30am, am baut niste sangria haha :) si cred ca am nevoie de o doza mare de somn ! 

Si daca aveti dubii cum ca poza nu e facuta chiar acolo, chiar atunci, chiar de mine ,va mai arat una! Misto rau in Vama, misto rau la mare! A meritat! 

Somn usor !