Noaptea si linistea care vine o data cu ea au devenit prietenii mei cei mai buni din ultima vreme. Calmul asta constant, faptul ca nu se mai aud voci, nici telefoane sunand, nici masini trecand pe strada...E momentul in care pot sa las doar o veioza aprinsa, sa intru pe "frecventa" de muzica care trebuie si sa stau. Sa citesc, sa scriu idei pe colturi de hartie si sa le recitesc a doua zi, sa inchid ochii si sa zambesc, sa-mi spun dorintele in gand, sa-mi imaginez locul ala magic, coltisorul meu de paradis, sa ma vad deja plantand primele rasaduri, sa merg sa ma plimb pe malul oceanului cu picioarele goale, sa nu-mi mai pese de nimic si totusi de toate cele care conteaza pe lumea asta, sa te aud cantand langa mine, sa fiu intr-o continua conexiune cu natura, cu tot ce are viata in jur. Sa lasam soarele sa intre in casa si-n sufletul nostru si sa ne trezeasca in fiecare dimineata cu un zambet larg. Sa dam mai departe iubire neconditionat si din iubire sa se nasca cel mai frumos cadou pe care natura ni-l poate da. Sa traiesc starea de fericire pura, stare pe care numai gandul ca existam in aceeasi lume si ca ne-am intalnit mi-o poate da. La fel de intens, la fel de puternic in fiecare zi. Beatitudine.
"Nu vreau o casa mare si goala,
Prefere una mica si plina de iubire."
