miercuri, 4 februarie 2009

Dorm, dar cand am timp si chef...

In seara/noaptea/dimineata asta iar nu dorm. Dar m-am obisnuit deja si nu mai e atat de tragic. Imi aminteam de ultima oara cand facusem baie - nu dus - adica stateam lungita in cada, cu un pahar de vin in mana, ascultand Edith Piaff...se intampla rar. Am inceput sa invat ca toate lucrurile bune se intampla rar si sa profit deci la maxim de moment. Stiu si treaba asta, deci inca ceva care nu mi se mai pare tragic.
In alta ordine de idei, sau aproximativ, iarna asta ii promisesem Laurei ca o sa o iau cu mine "in oras", dupa ce ii promisesem si asta vara, doar ca nu am mai apucat. Laura e fiica unei prietene foarte bune de familie, pe care o stiu de cand ma stiu si pe mine - are 17 ani. Numai. Cand i-am zis ca trec sa o iau s-a bucurat tare si de emotie nu stia cu ce sa se imbrace. Era prima oara cand iesea undeva, asa ca m-am dus mai devreme pe la ea sa alegem. I-am zis ca vreau doar sa se simta bina si comod, asa ca Laurici - cum imi place mie sa ii zic - a optat rapid pentru un jeans, tricou si pantofi sport. Perfect pentru varsta ei, m-am gandit eu! si chiar m-am bucurat. Inainte sa plecam am vorbit cu mama ei, care are mare incredere in mine, probabil pentru faptul ca ma stie de mult timp si ma cunoaste mai bine decat multi altii.
Anyway...In mare am luat-o si am dus-o inapoi acasa teafara si nevatamata. Dar episodul dintre cele doua scene e mai interesant. Cand am ajuns in clubul/discoteca/barul din oras Laura a mea s-a intalnit cu o fosta colega de generala: aceeasi 17 ani, dar de 10 ori mai mult machiaj, lentile si unghii false, care se vad de la o posta si mie mi se par - nu stiu daca sa aleg intre penibil, dezagreabil sau de prost gust - oricum ceva care imi provoaca pur si simplu o impresie neplacuta, de prea mult fals voit. Plus pantaloni mulati, tocuri, decolteu. Cunoasteti sentimentul acela "mi-e jena mie de tine"? Cam asa m-am simtit eu si cred ca si Laura. Intamplator era o cunostinta comuna. Atunci mi-am dat seama, am avut un fel de revelatie, a faptului ca de fapt la 17 ani suntem cu totii niste copii. Nu, feteleor! Nu suntem papusile gonflabile ale nimanui, nu suntem nici de vanzare si nici nu ar trebui sa iesim cu barbati doar pentru ca ei au putere si isi pot permite masini luxoase si restaurante chic. Si nici nu ar trebui sa parem ceea ce nu suntem, ca sa putem fi alese si cumparate dintr-o cireada, sa ne punem unghii false si extensii, silicon si lentile de contact, sa ne vopsim parul in functie de tendinte! Nu zice nimeni sa nu va cumparati haine cu bun gust, sa nu iesitit din casa, dar hai sa asteptam sa crestem. Rabdare. Si faceti-o cu bun simt! E pacat sa treaca timpul peste voi si la 20 de ani sa aratati ca la 40. Mi-e frica sa vad Femeia lipsita de gratie si mister.
Anyway...M-am distrat tare cu fetele in seara aia, DJ-ul pusese muzica veche, ceea ce se intampla destul de rar in cluburile din Romania, asa ca am profitat la maxim, am cantat, dansat si ne-am amintit de vremurile bune :) Dupa am dus-o pe Laura acasa si am stat la povesti pana dimineata. La un moment dar am simtit teama in glasul mamei ei, vede si ea realitatea, si i-am spus sa nu isi faca griji: Laura e o fata cuminte! De altfel,Laurici mi-a spus ca a petrecut una dintre cele mai frumoase seri si ca abia asteapta sa ma introc acasa! Si o sa ma intorc curand! Sper eu :)

Niciun comentariu: